Drogaţii cad pe stradă într-o Românie autistă

În România numărul drogaţilor se dublează aproape de la an la an, în timp ce vârsta primului contact cu drogurile scade alarmant şi, în cazul anumitor substanţe, ajunge la 11 ani. În miezul zilei, pe străzile oraşului te-ai putea întâlni cu un tânăr aflat sub influenţa stupefiantelor, manifestându-se uneori violent. Lângă aceşti tineri, noi românii ne mulţumim să ridicăm din umeri. Dacă ar fi copilul tău, ai face la fel?

Sâmbătă dimineaţa devreme. Să tot fie ora şapte. E linişte la ora asta. Oraşul încă nu pare treaz, se dezmorţeşte lent şi fără chef, ca după o săptămână de muncă. Liniştea e spartă brusc de un râs nefiresc, strident, nelalocul lui. Un hăhăit aproape exasperat, isteric se repetă la intervale regulate. E o voce tânără. Mă gândesc că o fi vreun petrecăreţ întârziat prin cluburi. Râsul se repetă şi mai acut. E aproape un  strigăt pe un hohot anormal. "Saşaaaa, vino de acolo!", ţipă o voce.

Se face linişte o vreme. Apoi aceeaşi voce îl cheamă pe Saşa "să treacă de acolo". La cum îl cheamă cred că Sasha e un câine, dar tot nu înţeleg de ce cineva ar ocupa toată strada cu hohotele sale dubioase vizavi de un câine. În cele din urmă ies. În mijlocul drumului, spre spaima puţinilor şoferi care trec pe stradă, un tânăr de aproximativ 30 de ani zace pe asfalt, agitându-şi mâinile şi picioarele haotic, cu un râs tâmp pe faţă, incapabil să îşi coordoneze membrele. Expresia de pe chip evoluează rapid de la tâmp la o fericire cretină. Halucinează. Mă vede şi urlă:

"Haaaaa, mă veeeezi! ...Proasto! ...Io mă droghez cu heroină! Haaaaa..... Tu te droghezi cu Isus!" 

Lângă el, un biciclist ce pare a-l însoţi se duce şi într-un final îl ridică de pe carosabil. Tânărul urlă în continuare la toată lumea că el se droghează cu heroină, iar noi toţi ceilalţi ne drogăm cu Isus. Are ce are cu Isus, ca şi când i-ar fi şi duşman de moarte, şi prieten la cataramă în egală măsură.

Puţinii oameni de pe stradă fac cale-ntoarsă speriaţi, mişcându-se haotic. 

Povestea unei campanii de informare şi prevenire antidrog

În urmă cu două săptămâni am pus în scenă, pe străzile Clujului primul teatru de păpuşi antidrog din România. Am construit un proiect în care copii şi adulţi la un loc să poată învăţa că fericirea, prietenii şi binele nu se găsesc în substanţele care subjugă, domină şi distrug. Alături, în librăria Bookstory, ofeream un workshop gratuit, în care oamenii să intre şi să afle de la specialiştii reprezentanţei judeţene a Agenţiei Naţionale Antidrog cum să recunoască nu doar primele semne ale consumului, ci şi comportamentele care duc acolo, dar şi ce pot face.

În ziua aceea, mi-am ajutat voluntarii la distribuit invitaţii pe stradă. Reacţia oamenilor într-o majoritate covârşitoare a fost: "Eu n-am probleme cu adicţiile. Eu nu sunt dependent de nimic!", asta în timp ce majoritatea ţineau în mână o ţigară, ori un recipient de bere pe care îl cumpăraseră din piaţă, să "cinstească" ziua de 1 iunie. Cei care s-au încumetat să accepte invitaţia au fost oameni tineri, cu copii mici, care au aflat cu stupoare că şcoala nu e un loc suficient de sigur în România când vine vorba de consumul de substanţe, indiferent cât par a se fi străduit autorităţile să facă ceva. 

Consumul de stupefiante la români, câteva date

"România este unul dintre statele UE cu cele mai mari creşteri ale prevalenţei consumului de substanţe interzise. În doar trei ani, procentele au crescut de la 1,7%, la 4,3%. În 2012 erau înregistraţi în evidenţe peste 600.000 de consumatori, numărul real fiind însă cu mult mai mare. Situaţia se agravează în rândul tinerilor, peste 11% dintre elevi, respectiv 150.000 de copii, consumând măcar o dată substanţe interzise.

Creşteri semnificante s-au înregistrat în rândul consumului de etnobotanice şi marijuana. De asemenea, a crescut şi consumul de cocaină şi heroină. Din cauza drogurilor injectabile, România a fost declarată, în 2013, drept focar HIV/SIDA. În plus, debutul consumului de droguri a scăzut de la 16 la 14 ani", spune raportul Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO), citat de dcnews.ro

Autismul social ne costă viaţa copiilor noştri. Ne pasă oare suficient de mult, măcar atât cât să ne informăm şi să trecem peste egoism şi individualism, peste orgoliul care ne descoperă ignoranţa şi limitarea?