Delia, schimbă anturajul!

M-am trezit abia acum să citesc textul postat de Delia Matache („Broke Barbie”), cum că-i grea viaţa de femeie. Şi credeam că se referă la salarii, ore de muncă, şanse, ş.a.m.d. Nu. De fapt vorbea despre cum nu le e uşor deloc doamnelor şi domnişoarelor să mănânce amandine.

Şi ştiţi ce? Are dreptate. Sunt bărbaţi care pun o femeie la colţ pentru 2-3-10 kg în plus, dar în aceeaşi măsură pot să le întreb şi eu pe toate aceste femei afectate: are vreo relevanţă părerea cuiva? Fericirea voastră stă în opinia maselor? Dacă vă spune soţul că arătaţi bine, dar 10 străini de pe stradă nu sunt de acord, a cui părere contează?

O femeie sigură pe ea ştie să se aprecieze şi cu o amandină în burtă şi fără. Şi-n plin val feminist nu ştiu dacă mai poţi spune că este greu să fii femeie. Doar femeie. E greu să fii om de ceva timp. Scuze de genul „doar despre femei se spune că-s urâte cu crengi” nu funcţionează. Că n-am auzit să se spună despre femei că-s „ca porcu”, „prost de puţi”, ori „mai lingău ca Badea”. Sunt doar jigniri, mai interesează pe cineva sexul destinatarului? O jignire n-ar trebui să aibă relevanţă şi punct. Ca să nu mai spun că dacă aspectul fizic este subiect de băşcălie nu înseamnă că glumele au valoare de adevăr în 100% din cazuri. Dacă un bărbat îţi spune că ai fruntea lată şi-nceput de chelie, tot ce poţi face tu, ca femeie, este să te minunezi de cât de prost şi needucat este şi să treci peste.

Delia atrage atenţia că femeia trebuie să fie perfectă, nu ca „bărbatul care miroase urât şi lumea crede că e de la feromoni”. Stai liniştită Delia, că nu-i chiar aşa.

Chiar dacă bărbaţii nu-şi exteriorizează emoţiile, pentru că suntem învăţaţi că nu-i lucru masculin, asta nu înseamnă că n-avem frustrări. Un bărbat care transpiră mult şi pute e conştient de asta şi ruşinat. Asta dacă are educaţie. Dacă nu, ce rost are? Mori de vânt. 

Dar să ştii că-i greu să fii şi bărbat. Ok, avem şanse mai multe, salarii mai bune, dar presiunea emoţională e tot acolo. Chelirea există. Stresul există. Impotenţa există şi ea. Bărbaţii cu muşchi sunt acolo. Aceleaşi reviste care trasează „femeia perfectă” arată şi „bărbatul perfect”. Şi ghici ce? Nu arătăm toţi precum dansatorii din videoclipurile tale. De ce nu se face o emisiune „Burlacul” cu un IT-ist cu burtă şi coşuri de la Politehnică pe care să se bată 100 de femei frumoase? Dar dacă ar ajunge să ne pese tuturor de aspect Terra n-ar mai evolua deloc. Am ajunge o piatră în univers plină de oameni frumoşi şi fără timp să inovăm pentru că trebuie să ne lucrăm bicepşii şi gambele.

Până la urmă unde-i problema? Că-s standardele feminine ciuntite şi femeia e ostracizată dacă nu corespunde? Stai liniştită, nici bărbaţii urâţi nu-s asaltaţi de femei. Dar chiar şi aşa, să-mi vorbeşti despre standardele feminine când faci parte dintr-o industrie care obiectifică femeia e cam... spune-i tu. Nu poţi să le spui bărbaţilor „iubiţi femeia aşa cum e” când tu şi colegele tale de breaslă promovaţi cracii buni şi sexul prin aproape tot ce afişaţi la radio şi TV. Da, mamă, arăţi bine, dar nu te gândeşti că le frustrezi pe celelalte care nu pot arăta ca tine în ciorapi plasă? Că n-au timp de sală, bani de creme scumpe şi poate au probleme de sănătate. Dacă nu te gândeşti tu la restul femeilor, ce aşteptări ai de la un biet gorilian? Şi când scoţi piesa aia pentru sapiosexuali?

Eu propun să faci o şedinţă cu Andreea Bănică, Corina Bud şi producătorul şi să le propui să faceţi muzică cu şi pentru „femei normale”, „bărbaţi urâţi”, „femei cu celulită” şi „bărbaţi cu coşuri”. Hai să vedem dacă se schimbă percepţia publică. Şi dacă mai faceţi atâţia bani şi fani. Până atunci, singura mea recomandare pentru Delia şi femeile care se simt puse la colţ de bărbaţi este să schimbe anturajul şi să-ncerce prin metode verificate să-şi crească încrederea în sine nu bustul. Că şi încrederea în sine e sexy. Chiar rău de tot.

Mai multe pe georgeisme.ro