Având în vedere situaţia de marţi seară, 12 decembrie, în care o persoană de 25 de ani a murit după ce a fost împinsă de o femeie în faţa metroului, regulile pe care trebuie să le respectăm în subteran nu cred că ar trebui să ni se mai pară atât de absurde.

Fie că e vorba de tren sau de metrou, încă de mici copii suntem învăţaţi că linia galbenă de pe peron marchează limita la care trebuie să ne aflăm. E bine să stăm în spatele marcajului, dar e recomandat să ne aflăm chiar mai departe de mijlocul de transport când opreşte în staţie. După cazul despre care am discutat în primul paragraf nu cred că mai trebuie dată nicio explicaţie.

De altfel, regula cu distanţa faţă de tren nu e singura normă pe care trebuie să o avem în vedere când ne aflăm în subteran. Pe cât de banal pare pentru unii metroul, pe atât de periculos poate fi. Din acelaşi motiv insistă toţi oamenii cu minimul de educaţie ca mai întâi să se coboare, iar apoi să se urce în mijlocul de transport în comun, indiferent că e vorba de metrou, autobuz sau tramvai. Aşa e, gestul de a împinge o persoană în faţa metroului nu seamănă cu acela de a o împinge în vagon, însă urmările pot fi similare fără să ne dăm seama. Un puşti de 18 ani vă propune să adoptaţi o gândire puţin mai matură, dragi adulţi responsabili.

Un alt lucru pe care uităm să îl facem când ne pregătim să ne aruncăm în vagoanele metroului este să fim atenţi şi la cei din jurul nostru care, probabil, au un handicap. Cum facem asta? Putem începe prin a le oferi prioritate persoanelor care se deplasează cu ajutorul unor instrumente, de la bastoane până la scaune cu rotile. E un lucru care ţine, în primul rând, de respect şi de educaţia primită acasă.

Încă un lucru de reţinut, stimaţi călători! Dacă vocea din metrou ne avertizează că uşile urmează să se închidă, e recomandat să nu ne catapultăm de pe peron direct în vagon, în speranţa că avem destul timp cât să nu fim decapitaţi de uşile trenului, punându-ne astfel viaţa în pericol. Următorul metrou soseşte în câteva minute, nu văd graba. Reciproca e valabilă! Gândiţi-vă serios la ce staţie vreţi să coborâţi, asta ca să nu fiţi tentaţi să vă răzgândiţi fix în momentul în care beculeţele încep să pâlpâie, iar uşile să se închidă. De chestiunea cu sprijinitul de uşile metroului nu mai comentez nimic, că deja devin pretenţios.

Normele de mai sus sunt prezente şi în regulamentul pus la dispoziţie de Metrorex. Probabil unii dintre voi le cunoşteaţi deja, pentru că sunt afişate în fiecare metrou. Trebuie numai citite. Dacă am începe să respectăm câteva din regulile de pe hârtia aia din vagon, viaţa noastră ar fi mult mai uşoară. Garantez!