Cum am supravieţuit examenului de Bacalaureat

A început şcoala de câteva zile şi deja îi văd pe proaspeţii viitori absolvenţi cum se lasă copleşiţi de emoţii şi de stres din cauza examenului de Bacalaureat. Cred că e momentul oportun să vă împărtăşesc din experienţa mea recentă cu examenul maturităţii.

Spre deosebire de colegii mei, pentru mine Bacalaureatul nu prea a fost un motiv de stres. Ce-i drept, notele din Bac nu erau un criteriu de admitere la facultatea la care îmi doream să intru (am „dat“ la o singură facultate, iar din octombrie urmează să-i fiu boboc).

Îmi amintesc că în decursul ultimului an preuniversitar am avut un singur moment de panică. M-am timorat puţin de faptul că toţi cei din jurul meu erau terifiaţi de Bac, iar eu nu. În loc să fiu îngrijorat, făceam maraton de seriale şi ieşeam cu prietenii. Adevărul e că nu eram eu prea liniştit, ci erau ei prea tulburaţi.

Au fost persoane care au încercat ori să mă descurajeze, ori să mă încurajeze într-o manieră bizară, ori să mă facă nesigur pe mine. Nu au fost puţini în jurul meu care încercau să mă convingă că o să eşuez sau că o să dau un rateu colosal la examen. Ba mai mult, alţii au pus şi pariuri că nu iau Bacul, iar alţii au încercat să profite de „relaxarea“ mea ca să facă un bănuţ în plus.

Deşi am învăţat într-un colegiu bun cu care mereu m-am mândrit şi cu care voi continua să o fac, recunosc că a existat un caz singular în care unul dintre profesorii de la clasă a aplicat unele „strategii“ la ore, cât să ne convingă că avem nevoie de meditaţii în particular. Am fost de acord cu respectivul cadru didactic, iar din clasa a XII-a am început pregătirea la o materie la care nu mă gândeam că va fi nevoie, dar care totuşi s-a ridicat ca importanţă la nivelul matematicii, de exemplu. Spre dezamăgirea respectivului profesor, nu el a fost alesul. Dacă anu' ăsta dai Bacalaureatul, e absolut în regulă să faci pregătire la anumite materii dacă simţi nevoia. Eu i-am uscat pe ai mei de bani în anul ce tocmai a trecut. Cu toate astea, nu recomand să faci meditaţii cu profesorul care îţi predă la clasă.

Timpul a trecut destul de repede, iar al doilea semestru parcă nici n-a existat. Într-o dimineaţă m-am trezit cu pixul şi cu buletinul în mână, cu faţa către sala de examen. Spre mirarea multora, la română am picat exact pe subiect şi am ştiut ce e de făcut. Îmi pare sincer rău că acum am o repulsie pentru majoritatea autorilor prezenţi în programa de Bac. L-aş fi citit cu drag în continuare pe Nichita, dar e cazul să iau o pauză de la neomodernismul lui.

Oricum, pentru un elev care în patru ani de liceu nu s-a omorât cu învăţatul, media 8.20 cred că e decentă. Aşadar, stimaţi colegi care umează să daţi Bacalaureatul, nu vă stresaţi aiurea şi nu lăsaţi orice vorbă să vă afecteze. Nici nu lăsaţi toată materia din ultimii patru ani pentru ultima săptămână. Încercaţi să găsiţi un echilibru... Mai are rost să scriu că sistemul nostru de învăţământ e o epavă şi că elevilor li se predă o materie învechită şi că se pune mai mult accent pe memorare decât pe creativitate şi bla bla? A, nu? Ok.