Cum comentează experţii costurile ascunse ale educaţiei „gratuite“ din România. „Sunt convins că vorbim de sume mai mari de 1000 de euro”

Deşi învăţământul de masă ar trebui să fie gratuit prin lege, părinţii ajung să scoată bani grei din buzunar pentru a-şi ţine în şcoală copiii. Datele sunt scoase la iveală de un raport al Organizaţiei Salvaţi Copiii care va ajunge săptămâna viitoare pe masa Comitetului ONU pentru Drepturile Copilului.

4.500 de lei. Atât ajunge să achite o familie de români din bugetul propriu pentru a-şi ţine copilul în învăţământul de masă pe parcursul unui an şcolar. Costul ascuns al educaţiei în România se desprinde dintr-un raport făcut de Organizaţia Salvaţi Copiii România, document care va fi prezentat pe 3 octombrie în faţa Comitetului ONU pentru Drepturile Copiilor de la Geneva.

Specialiştii români nu au fost surprinşi de costurile estimate în raport, ba mai mult, au apreciat că învăţământul românesc, teoretic gratuit prin lege, implică costuri mai mari decât cele existente în raport. În plus, aceştia susţin că tocmai aceste costuri, prohibitive pentru părinţii care trăiesc la limita subzistenţei, sunt un motiv care stă la baza abanonului şcolar, evidenţiat, la rându-i, în raportul ce va ajunge pe masa Comitetului ONU. Discriminarea este şi ea omniprezentă în şcoli, susţin chiar elevii. „Profesorii fac discriminare din cauza religiei, culorii, banilor din familie”, sună declaraţia unei fetiţe de 13 ani, ce se regăseşte în raportul Salvaţi Copiii România.

Concret, documentul conţine indicatori urmăriţi de Salvaţi Copiii pe parcursul a şapte ani, respectiv 2008 - 2015. Raportul subliniază din start că accesul la educaţie este un impediment în România, unde participarea în învăţământul public ajunge să îi coste pe părinţi chiar şi 4.500 de lei per elev.

„Costul total mediu alocat per copil este de 1.490 lei, iar per familie este de 1.954 lei”, subliniază documentul citat.

Sociolog: „E un mit că învăţământul e gratuit”

„În realitate, învăţământul de masă gratuit este un mit. Eu sunt convins că vorbim de sume şi mai mari, pentru că pe lângă rechizite, haine şi cărţi, părinţii trebuie să cumpere şi cretă, dar să vopsească tabla. Evident că nu orice părinte îşi permite să plătească aceşti bani, motiv pentru care se ajunge inclusiv la abandon şcolar”, a explicat, pentru „Adevărul”, sociologul Mircea Kivu.

Specialistul a arătat că alocaţia de 84 de lei pe care un elev o primeşte pe lună este foarte mică, şansele sale de a continua studiile după gimnaziu fiind şi ele reduse în condiţiile în care mulţi părinţi trăiesc din venitul minim garantat pe lună. De altfel, şi raportul arată că jumătate din copiii români trăiesc în sărăcie şi excluziune socială, diferenţa între ţara noastră şi restul ţărilor membre ale Uniunii Europene fiind majoră. Mai exact, 52,2% din copii trăiesc în risc de sărăcie, media europeană este de doar 28%.

Astfel, doar la nivelul anului 2013, aproape 366.000 de copii cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani nu urmau nicio formă de învăţământ preşcolar, primar, gimnazial sau profesional.

„Abandonul şcolar are mai multe cauze. La noi problema legată de gratuitatea învăţământului pleacă chiar de la legislaţie, care este contradictorie şi care trebuie modificată. Sărăcia părinţilor duce la abandon şcolar, care se resimte cel mai bine după clasa a opta, când mulţi nu îşi permit să meargă la liceu. Oboseala e mare, dacă sunt nevoiţi să facă naveta, cazarea costă foarte mult şi atunci preferă să facă agricultură de subzistenţă sau să presteze muncă la negru. Un alt motiv pentru abandonul şcolar e şi prăpastia dintre şcoală şi angajatori”, a explicat şi Ştefan Vlaston, expert în Educaţie.

Date recente ale Biroului European de Statistică au scos la iveală că rata părăsirii timpurii a şcolii a crescut cu 1,8% în numai 2 ani, de la 17,3%, cât era în perioada 2012-2013 la 19,1%, în anul şcolar 2014-2015. Printre cei care se confruntă cu o vulnerabilitate crescută sub aspectul participării la educaţie se numără romii, dicrepanţele între gradul de şcolarizare al acestora şi al celorlalţi copii fiind majore. „Părinţii lor consideră că nu au nevoie de diplomă şi atunci preferă să-i îndemne să renunţe la şcoală”, apreciază Vlaston, comentând rezultatele raportului Salvaţi Copiii.
 
Profesorii de religie discriminează

În ceea ce priveşte discriminarea, ea este prezentă în şcoli în proporţii care îi îngrijorează pe specialişti. „Profesorii fac discriminare din cauza religiei, culorii, banilor din familie”, spune o fetiţă de 13 ani, consultată de cei de la Salvaţi Copii. „Atunci când s-a ajuns la situaţia actuală în care ora de religie e devenit opţională, şcoala nu le-a acordat copiilor alternative. Chiar şi acum, ei fie stau în banca din spatele clasei, fie pe coridor, însă e clar că sunt discriminaţi.

Sunt cazuri în care profesorii le forţează mâna să vină la ore sub promisiunea că le încheie media cu nota 10 şi părinţii, în lipsa unor alternative, acceptă să nu îi retragă de la ora respectivă”, a precizat sociologul Mircea Kivu. „Discriminarea, direct sau mascată, continuă să fie una dintre poverile care îl însoţesc pe copil, de la gradiniţă şi până la inserţia pe piaţa muncii”, a conchis Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv al Salvaţi Copiii România.
 
Scăderea ratei vaccinării, în raport

Specialiştii sunt îngrijoraţi de scăderea ratei vaccinării din ultimii ani. Tocmai din acest motiv, o parte din bolile prevenibile prin imunizare au reapărut, astfel că sunt necesare campanii de educaţie şi de informare, apreciază documentul. Experţii subliniază că România este în continuare cap de afiş la mortalitatea infantilă în UE deşi jumătate dintre decesele în rândul copiilor sub cinci ani sunt evitabile.