Turnătorii, mulţi, foarte mulţi, care au instaurat suspiciunea, dar şi spiritul de turmă, în care fiecare se uita în curul celuilalt, judecându-l, criticându-l şi turnându-l.

După decembrie ’89, comuniştii, securiştii, nomenclaturiştii şi turnătorii n-au dispărut. Fizic. Nu i-a arestat nimeni pe aceşti „spălători de creiere“, mulţi dintre ei criminali cu acte în regulă, ca să-i bage în becuri sau în lagăre. Să cureţe astfel societatea românească. Dimpotrivă, au fost supuşi la campanii de spălare, albire, n-au avut nicio vină, arhivele fostului regim au fost bine ascunse. Ei au rămas la putere în România. Am rămas şi noi, românii, spălaţi pe creier. Dar operaţiunea de spălare a continuat cu tot felul de mesaje: „nu ne vindem ţara“, „noi muncim nu gândim“, „vin moşierii!“.

Atât de spălaţi am fost încât nici n-am reacţionat la marile ţepe financiare ale tranziţiei: Caritas, Bancorex, falimentele bancare, privatizările pe certificate, furtul din avuţia statului. Pentru că banii erau la stat şi foştii securişti şi comunişti aveau nevoie de bani ca să facă un fel de piaţă liberă, împărţită între ei, ştiau de unde să fure şi au furat împreună cu neamurile şi progeniturile lor. Pentru că ei n-au fost eliminaţi. Fizic, în lagăre şi închisori.

Spălarea pe creiere a continuat cu apariţia şi dezvoltarea televiziunilor, controlate tot de foştii «spălători».

Spălarea pe creiere a continuat cu apariţia şi dezvoltarea televiziunilor, controlate tot de foştii „spălători“. Programele TV de mare audienţă au relaxat poporul şi au umplut minţile cu tot felul de vedete care au devenit „modele de viaţă şi profesionalism“. Asta, în timp ce şcoala şi educaţia în România au fost îngropate în mizerie. Chiar aşa, care sunt nevoile „spălaţilor pe creier“? Spălaţii pe creier sunt fericiţi.

Apoi, mult hulitele multinaţionale, care au venit în România tot cu ajutorul foştilor comunişti şi securişti, locuri în care ei şi-au angajat progeniturile şi neamurile în funcţii de conducere. Directorii, managerii şi liderii corporaţiilor sunt, în oglindă, propagandiştii PCR de pe vremuri. Deosebirea este că aceştia n-au fost constrânşi să se angajeze sub „steagul partidului“, ci au intrat de bună voie. Sunt promovaţi în poziţii pe baza devotamentului faţă de bani, lăcomie şi statut social. Ei sunt activiştii globalismului: uniformizare, liniaritate, fiinţe fără îndoieli, convinşi că deţin adevărul absolut al vieţii. La fel ca şi foştii comunişti şi securişti. Ei îi spală pe creiere pe angajaţii corporaţiilor, care nu sunt decât nişte „cifre de afaceri“. Agresivitatea reţelelor de socializare contribuie la duşul zilnic al creierelor, la care se adaugă şi liderii de opinie digitali, înrolaţi cu voioşie la „valorile“ globalismului... dâmboviţean.   

Ce vom ajunge în această lume spălată pe creier? Opţiunea este clară: doar un Cod Numeric Personal, care ne va diferenţia şi va fi garanţia că vom trăi fericiţi, cu CNP-ul înscris pe creier.