Cazul Rarinca, detonatorul situaţiei din justiţie

Rar mi-a fost dat să văd atâtea comentarii şi discuţii, pasionale, înfierbântate, interesante, pentru o speţă care priveşte o singură persoană: Mariana Rarinca. Şi nu mă refer la tabere politice, care profită de orice eveniment să-şi facă promovare. Nu reiau istoria, este în general cunoscută. Cele două tabere se plasează pe baricade ireconciliabile.

O tabără susţine că nu trebuie să neimpiedicam de cioturi „punctuale”,  miza eradicării corupţiei care sufocă România este prea mare pentru a ne împiedica de cele „câteva” vieţi eventual distruse.

Cealaltă tabără susţine că, dimpotrivă: orice viaţă este importantă, nu avem dreptul să ne batem joc de ele, chiar dacă miza este aşa uriaşă.

Voi ilustra cele de mai sus cu citate din ambele tabere.

Declaraţiile făcute la TVR, de judecătorul CSM, Cristi Danileţ, mi se par de un cinism revoltător:

„Sunt 566 de cazuri în ultimii 9 ani în care statul român a suportat costurile unor privări de libertate în mod nelegal, dar niciun singur caz în care statul român să dovedească că un magistrat ar fi vinovat de comiterea respectivei ilegalităţi. Cu alte cuvinte, există posibilitatea ca o persoană să stea în arest preventiv şi la sfârşit să fie achitată, dar asta să nu însemne în mod automat că magistratul ar fi culpabil. ....S-ar putea să descoperiţi şi nişte ziarişti care împreună cu dna Rarinca au pus la cale şantajul în discuţie".

Cu alte cuvinte, chiar dacă au fost achitaţi, tot „priponiţii” sunt de vină, în toate cele 566 de cazuri. Nici măcar într-unul singur n-au fost de vină magistraţii, sistemul judiciar. Care-i problema?

Este o mare problemă dle Danileţ. Dacă n-o vedeţi singuri, o s-o aflaţi de la multele cazuri de erori judiciare care stau să apară în spaţiul public.

Dacă stai priponit la puşcăria preventivă, după care eşti achitat, ai avut ghinion. Eventual bugetul de stat te despăgubeşte cu câteva mii de euro, din banii noştri, ai tuturor, ca preţ pentru viaţă, cariera, jobul distruse.

Să fim cinstiţi: după ce ai stat la bulău, microcomunitatea te consideră infractor, greu se află că ai fost achitat, după câţiva ani de procese. Nu mai contează.

În Germania, magistraţii ale căror soluţii sunt infirmate de instanţele superioare sunt retrogradaţi, până la eliminarea din magistratură, şi mai plătesc şi din buzunarul propriu despăgubirile datorate „priponiţilor” degeaba.

Iată ce ni se spune într-un editorial de la Hotnews:

„Dacă sunt excese, semne de întrebare, arestări pripite, acestea reprezintă cazuri punctuale şi nimic mai mult. Nu poate fi desfiinţat, din cauza lor, un întreg sistem care a devenit funcţional şi eficient în parametri rezonabili”.

Nu sunt rezonabili parametrii, dacă distruge vieţi omeneşti, ale unor oameni care sunt ulterior achitaţi, din neglijenţă, neştiinţă, indiferenţa criminală a unor magistraţi care nu dau socoteală în niciun fel de erorile produse. Dacă ar da socoteală ar fi mai atenţi.

Alţi comentatori merg până acolo încât văd în toată această întâmplare un scenariu sinistru:

mă întreb dacă eroarea judiciară în cazul acesta nu a fost folosită sau chiar montată, pentru a se constitui în instrumentul unei tentative de puci la nivelul sistemului judiciar devenit inamicul principal al clasei politice corupte.

Adică totul a fost montat de către forţe obscure împreună cu unii ziarişti, cum zice şi Danileţ, pentru un puci împotriva justiţiei. Şi dna Livia Stanciu, la experienţa şi expertiza domniei sale, a căzut în această capcană? Devenim ridicoli!

De cealaltă parte găsim opiniile celor care consideră cazul Rarinca un semnal de alarmă, un detonator, un turnesol al conştiinţei publice, că sunt şi lucruri în neregulă în justiţie, pe care n-avem voie să le trecem cu vedere, pentru că riscăm să devină regulă.

Traian Băsescu:

„Din păcate, în ultimele şase luni, setea de putere şi goană bezmetică după imagine a câtorva lideri din justiţie, secondaţi de generali SRI cu capacitate ridicată de presiune şi şantaj, au generat derapaje care pot fi cu greu acceptate. În plus, pentru a avea imaginea completă, trebuie spus că CSM-ul a ajuns o măciucă agresivă ce se aplică peste gură oricui încearcă să facă observaţii sau aprecieri negative la adresa justiţiei.”

Un diagnostic şi mai sever pune jurnalistul Silviu Mânăstire:

Este la fel de evident că doamna Rarincea este o persoană întreaga la cap, are o vârsta onorabilă, încât să nu îndrăznească să o şantajeze tocmai pe şefa Înaltei Curţi. Numai un nebun ar face aşa ceva. După ce şi-a cerut drepturile, doamna Rarincea a fost călcată în picioare de STATUL DE DREPT gata să sară şi să o protejeze pe judecătoarea Stanciu, unul din şefii de facto din justiţie.

Ce a urmat se ştie, arest 6 luni, o condamnare şi apoi o achitare. Până şi un jurnalist sau un om simplu putea să-şi dea seama că acesta a fost un dosar forţat şi ca opinie personală nu avea ce căuta la DNA.

Sunt convins că dacă doamna Rarincea avea un astfel de litigiu cu un om oarecare, nu ar fi fost arestată.

Mesajul a fost scurt şi dur: cine se leagă de şefii din justiţie este pedepsit exemplar!

De ce a trebuit ţinută în puşcărie 6 luni biată doamnă Rarincea? Cu ce o putea şicana pe judecătoarea Stanciu? Ce probe putea influenţa? Că ar fi vorbit la televizor despre situaţie? Să fim serioşi, de când le pasă celor din Sistem ce se spune la televizor?

Iar maestrul Cristoiu, un aprig critic a celor întâmplate, spune:

Pentru a fi atenţi şi la drepturile cetăţeanului, nu numai la dreptul lor de a fi mari şi tari, politicienii români au nevoie să stea în arest preventiv măcar câteva zile”

Justiţia îşi face singură un mare rău, se decredibilizeaza, cu cele 566 de cazuri despre care l-a luat gura pe dinainte pe judecătorul Danileţ. Dar cei care n-au avut bani, putere şi influenţă să-şi apere drepturile? Câţi or mai fi?

Apoi, cazul exploziv al dnei Mariana Rarinca. Dacă CSM nu face rapid lumină în acest caz, pierderile ar putea fi catastrofale pentru încrederea populaţiei în justiţie.

În plus, e rapid nevoie de o lege a raspunderii magistraţilor, eventual copiată după legea germană.

E păcat să se piardă tot ce s-a acumulat, dacă breasla magistraţilor nu-şi lămureşte rapid aceste probleme.