Aşa a încolţit în mintea octogenarului care sunt azi, gândindu-mă la câtă istorie mare închide în ea simbolic luna ianuarie, ideea unui Calendar al Identităţii Naţionale, pornind, fireşte, de la semnificaţia zilei de 24 ianuarie.

Am găsi, astfel, în acest calendar, în fiecare lună a anului întreg, o filă, măcar, cuprinzătoare pentru semnificaţia identităţii unui popor care două milenii s-a zbătut şi a izbutit, cu nesfârşite sacrificii, să fie şi să rămână român.

Ar fi un calendar înmiresmat de istorie, cu virtuţi pedagogice, capabil să-l facă la fel de nobil, de înduioşător, de plin de înţelepciune şi de bucuria descoperirii viitorului acela care depinde de noi, la fel cum este Abecedarul în clasa I de şcoală. Ar fi o lucrare la care să participe şi învăţătorii, şi scriitorii, şi artiştii plastici, şi editorii, şi muzicienii, şi, neapărat, un Minister al Educaţiei, şi, o dată cu Abecedarul, ar putea căpăta valoarea unui propagator al frumuseţilor Ţării Româneşti şi al limbii româneşti neapărat, şi al bucuriei de a fi român, cetăţean al unei ţări care ocroteşte omenia cu proverbiala ospitalitate şi generozitate atât de specific românească.

Am văzut în aceste zile un mic calendar editat de Romfilatelia, o instituţie cu o contribuţie remarcabilă la cultul valorilor spiritualităţii româneşti. Iată, zic, acum, în încheierea cărţii mele poştale de la Slătioara, editura care ar putea îmbogăţi chiar Anul aniversar 2018 cu un Calendar al Identităţii Naţionale care să poată fi întâlnit în toate primăriile, în toate şcolile, în toate instituţiile în care îşi află locul meritat şi stema ţării.

Un Calendar al Stemei, pe scurt!