ANALIZĂ Cum este văzută femeia în Islam

Cum este văzută femeia în Islam 

Atacurile de la Koln, dar şi din alte oraşe germane, au şocat Europa şi au tras un semnal de alarmă în privinţa intergrării imigranţilor în ţările occidentale. Experţii au explicat pentru "Adevărul" de ce atacurile au vizat exclusiv femei şi care este percepţia pe care o au bărbaţii musulmani despre acestea.

Sute de bărbaţi cu o înfăţişare nord-africană şi arabă (potrivit descrierilor victimelor) au hărţuit sexual femei în mai multe oraşe germane, de Anul Nou. La o săptămână de la incidente, aflăm din presa internaţională că astfel de atacuri nu sunt ceva nou, dar că autorităţile nu le-au divulgat publicului. În Suedia, spre exemplu, poliţia a recunoscut că astfel de atacuri au avut loc recent asupra mai multor adolescente, la un festival de muzică, informaţie care abia acum a ajuns în presă.

O întrebare firească în contextul de faţă este de ce aceste atacuri au fost exclusiv la adresa femeilor? Este ceva în credinţa musulmană, în cultura lor, care îi determină pe aceşti bărbaţi să aibă o atitudine misogină şi lipsită de respect faţă de femei? Autoarea şi activista feministă Alina Isac Alak a explicat pentru "Adevărul" cum se raportează bărbaţii musulmani la femei şi de ce atacurile de la Koln au fost de ordin sexual.

"Comportamentul atacatorilor pare a fi mai degrabă unul hibrid. Dacă aceşti noi refugiaţi ar fi fost musulmani conservatori, deşi ar fi fost foarte posibil să-şi asume o viziune ierarhică asupra relaţiilor dintre sexe, marcată de dispreţ faţă de «imoralitatea» femeilor occidentale, nu mulţi ar fi putut depăşi atât de rapid şi uşor tabuurile sexuale cu care au fost socializaţi în ţara de origine. Coranul denunţă explicit violul şi agresarea sexuală a femeilor, bărbaţilor li se porunceşte în exact acelaşi verset în care li se recomandă femeilor să se acopere pentru a fi recunoscute şi a nu mai fi molestate, să-şi plece privirea, să nu hărţuiască nici măcar vizual femeile. Nu se violează cu «consfinţire islamică» atât de uşor, cel puţin nu în afara căsniciei (violul marital nu este recunoscut, din păcate, până acum) e nevoie de multe contorsionări doctrinare pentru a justifica islamic violurile şi abuzurile sexuale înfăptuite de criminalii din Statul Islamic. În plus, agresorii erau beţi, nu mulţi musulmani practicanţi au curajul de a încălca interdicţia coranică de a nu consuma alcool. Însă în lumea reală oamenii nu se supun în mod exclusiv doar unei anumite condiţionări şi nu prezintă un model identitar lin şi neproblematic, oglindă fidelă a prescripţiilor unei religii, fie ele bune sau rele. Astfel întâlnim musulmani cu probleme de identitate şi integrare, aflaţi între două lumi, care nici nu au păstrat integral obedienţa faţă de învăţăturile islamice internalizate „acasăˮ, dar nu sunt nici suficient de moderni şi educaţi pentru a înţelege ce înseamnă respectul faţă de femei şi cum funcţionează povestea cu drepturile omului, om care poate fi şi femeie, şi nemusulman", a explicat Alina Isak.

Venind în completare, bloggerul adevarul.ro Roxana Dumitrache, care a lucrat pe probleme de drepturile omului la Comisia Europeană, spune că Europa are acum în faţă o mare dilemă. "Asaltul sexual colectiv de la Koln e unul dintre cele mai grele teste pentru Europa care, după criza economică, asistă la o criză identitară şi de responsabilitate, în definitiv. E o alegere morală, dar şi de bună guvernare: alegi să rămâi consistent politicii asimilaţioniste şi integrării imigranţilor sau alegi să îţi protejezi cetăţenii şi cetăţenele reconfigurându-ţi discursul despre toleranţă, umanism, solidaritate. E o alegere de conştiinţă europeană: ţi-ai deschis graniţele către imigranţi, le-ai oferit condiţii de bună convieţuire, dar securitatea şi, iată, integritatea corporală a cetăţenelor tale este periclitată", a explicat Roxana Dumitrache care este problema pe care trebuie să o rezolve autorităţile europene în momentul de faţă.

"Obsesia menţinerii onoarei familiei, strâns corelată cu un control rigid al sexualităţii femeilor"

Mai departe, Alina Isak (foto dreapta) a explicat modul în care a fost înţeleasă şi conceptualizată relaţia dintre sexe în cadrul doctrinelor islamice clasice.

"Dacă la nivel ontologic, soteriologic, moral a fost recunoscută întotdeauna o egalitate de substanţă între femei şi bărbaţi, la nivelul repartizării rolurilor sociale, juriştii şi exegeţii musulmani au reuşit să limiteze drastic drepturile care ar fi decurs logic din recunoaşterea egalitarismului spiritual, impunând concepţii şi legi profund patriarhale care trunchiau sever oportunităţile femeilor de a participa de pe poziţii egale la viaţa cetăţii. Rolul femeilor era, cu varii excepţii, limitat la sfera privată, subordonarea faţă de autoritatea soţului o normă socială larg răspândită, iar obsesia menţinerii onoarei familiei strâns corelată cu un control rigid al sexualităţii femeilor. Pe de altă parte, trebuie să menţionez că teoretizările islamice normative nu trebuie confundate cu viaţa reală a femeilor musulmane din acest spaţiu cultural; modul în care se presupunea că ar trebui să fie repartizate îndatoririle şi drepturile femeilor musulmane nu era reflectat fidel de starea de fapt, de ceea ce se petrecea la nivelul concret al vieţilor personale, nici în sens pozitiv, nici în sens negativ. Adesea prescripţii islamice rigide erau negociate pe teren, chiar şi cu complicitatea juriştilor, pentru a oferi musulmanelor mai multe libertăţi practice, iar alteori precepte coranice foarte egalitariene erau sufocate de o avalanşă de legi şi practici cutumiare aspre şi sexiste care repudiau recunoaşterea unei egalităţi de esenţă între femei şi bărbaţi strict în planul teoretic", a explicat Isak

În ceea ce priveşte percepţia asupra trupului femeiesc, agresorii sexuali se folosesc de următoarele justificări: "femeia era îmbrăcată provocator, femeia cerea sau dorea să fie atinsă, femeia a transmis semnale non-verbale de accesibilitate sexuală, iar el, bărbatul, receptiv şi nevolnic, nu a putut rezista tentaţiei".

Isak atrage atenţia că hărţuirea sexuală este un fenomen specific tuturor societăţilor patriarhale, nu doar în ţările musulmane. Diferenţa apare atunci când se încearcă justificărea agresiunii sexuale.  "În cadrul societăţilor cu populaţie majoritar musulmană, validarea prin raportarea la islam domină toate argumentaţiile şi reprezintă strategia cea mai eficientă de atragere a susţinerii şi simpatiei publice, aşadar, chiar şi în cazul hărţuirii sexuale, sunt invocate versete coranice în care li se cere femeilor musulmane să se acopere şi să fie modeste pentru a nu fi molestate, plasându-se exclusiv vina asupra femeii în cazurile de abuz sexual", a explicat Isak.

De ce poartă femeile musulmane burka

Pe vremea când Islamul se răspândea în lumea arabă, femeile libere şi, mai ales, sclavele din Medina, erau în mod curent supuse agresării sexuale, povesteşte Isak. "În cazul sclavelor, acestea erau  forţate să se prostitueze de către stăpânii lor sau chiar de către persoane necunoscute care le puteau acosta pe uliţe. Femeile musulmane erau şi ele atacate noaptea, iar agresorii obişnuiau să pretindă că le-au confundat cu sclavele - prostituate. În acel context social, acoperirea corpului musulmanelor cu un jilbab, o haină largă purtată deasupra veşmintelor obişnuite, conform indicaţiilor din versetele coranice, semnifica  ‒ graţie convenţiei sociale astfel constituite ‒ lipsa de disponibilitate sexuală şi funcţiona ca o modalitate de protejare a femeilor musulmane de atacurile bărbaţilor jahili, nemusulmanii pentru care femeile reprezentau doar mărfuri sexuale", a povestit Isak

Mai departe, ea a explicat că această acoperire simbolică a trupului, asociată iniţial cu un anumit statut social şi siguranţa fizică, a devenit în timp una obligatorie şi din ce în ce mai restrictivă, lăsând libere vederii cât mai puţine zone din corpul femeiesc. Partea vizibilă a corpului unei femei a fost astfel conceptualizată exclusiv ca sursă a fitnah-ei, a seducţiei, a ispitei şi a corupţiei sexuale. Paradoxal, femeile musulmane condiţionate să-şi acopere cât mai mult corpul pentru a fi protejate, au ajuns să se protejeze chiar de atacurile bărbaţilor musulmani.

"Acest tip de discurs în care victima este blamată şi responsabilizată pentru agresiunile sexuale a fost perpetuat până astăzi şi relativ recent combinat ‒ în urma teoretizărilor neotradiţionaliştilor secolului trecut care au încercat să explice jurisprudenţa precolonialistă apelând la mijloace mai moderne şi (pseudo)ştiinţifice de argumentare ‒ cu o teorie, de altfel înjositoare pentru bărbaţii musulmani, referitoare la o presupusă natură masculină dominată de sexualitate care nu poate fi ţinută în frâu decât prin excluderea femeilor din spaţiul public, teorie, repet, inexistentă la nivelul formulărilor jurisprudenţiale sau exegetice ale primilor teologi musulmani. Evident, eventualele agresiuni sexuale îndreptate asupra musulmanelor sunt considerate a fi scuzabile, asumate şi dorite de către victimă dacă aceasta „păcătuieşteˮ printr-o îmbrăcăminte care nu se supune standardelor medievale de definire a modestiei sau prin prezenţa la o oră nepotrivită în spaţiul public, printr-un comportament prea relaxat sau exuberant etc. Deloc neaşteptat, retorica protejării prin adoptarea unei vestimentaţii islamice nu se susţine: peste 72,5% dintre victimele agresiunilor sexuale din Egipt purtau hijab (vălul islamic care acoperă părul, urechile şi gâtul femeii musulmane, lăsându-i însă descoperită faţa) în momentul atacului, la fel şi majoritatea femeilor yemenite agresate sexual", a explicat Isak.

Cum sunt privite femeile nemusulmane

Situaţiile în care pare că violul este acceptat social au legătură cu  diseminarea unor discursuri teologice prin care corpul femeii, vocea femeii, prezenţa sa în spaţiul public sunt denunţate a fi aducătoare de ispită şi surse ale dorinţei, a explicat Alina Isak. "Chiar şi jurişti musulmani contemporani relativ mai puţin rigizi decât juriştii wahhabiţi, precum Qaradawi, consultantul spiritual al Frăţiei Musulmane, continuă să atenţioneze că, pentru o femeie musulmană modestă, «cel mai important ţel constă în a nu atrage atenţia bărbaţilor şi a nu le încuraja fanteziile sexuale şi dorinţele». Nu este de mirare că victimele întotdeauna rămân cele blamate şi vinovate pentru atacul suferit, oricare ar fi natura sa, verbal sau fizic. Femeile nemusulmane din spaţiul occidental, din această perspectivă asupra corpului femeii, devin ţinte şi mai vulnerabile în faţa acelor indivizi marcaţi de o viziune ierarhică asupra relaţiilor dintre sexe. Privite printr-o grilă de stereotipuri, nu rareori femeile nemusulmane sunt tratate, din cauza vestimentaţiei şi a modului liber de interacţiune cu bărbaţii, drept femei uşor accesibile şi neprotejate. Unii bărbaţi musulmani într-adevăr percep femeile neîmbrăcate islamic drept femei disponibile sexual, iar frustrările sexuale şi restricţiile de interacţionare dintre sexe din societăţile din care provin pot determina în final acte de agresiune sexuală", a explicat Isak.

citeste totul despre: