Aimeé Iacobescu:„Am rămas cu eticheta de domniţa Ralu”
0
Cunoscută pentru rolul domniţei Ralu din seria „Haiducii”, actriţa Aimeé Iacobescu a ajuns să joace alături de Florin Piersic după ce a fost acostată pe stradă chiar de regizorul Dinu Cocea.
Actriţa povesteşte că de-abia împlinise 19 ani şi se plimba împreună cu mama ei prin Sinaia. Regizorul Dinu Cocea le-a oprit pe stradă şi a întrebat-o pe doamna Iacobescu dacă îi dă voie tinerei să joace în „Haiducii”.
La vremea respectivă, Aimeé Iacobescu, acum în vârstă de 63 de ani, lucra în teatru, era în primul an de facultate, iar trăirile de pe platourile de filmare de la „Haiducii” au fost o experienţă nouă pentru ea. „Dimineaţa eram pe platourile de filmare, seara pe scenă, dar nu simţeam oboseala. Era probabil şi vârsta, însă mai mult ca sigur entuziasmul m-a ajutat enorm”, îşi aduce aminte actriţa. Faptul că a lucrat cu o echipă de profesionişti şi alături de mari actori ai momentului i-a dat şi mai mult suflu actoricesc.
„Toţi oamenii alături de care am lucrat la «Haiducii» sunt deosebiţi, aveau ceva al lor, nemaipomenit. Toţi mă ajutau, erau în jurul meu. Aveam o asemenea bucurie că pot să joc alături de ei, să fiu acolo şi să le pot corespunde, cum nu vă pot descrie. Nu am simţit niciodată că ei mă consideră inferioară lor. Se purtau cu toţii extraordinar cu mine”, povesteşte actriţa.
Rolul care a consacrat-o pe marele ecran i-a adus lui Aimeé Iacobescu şi porecla; ea este şi acum strigată „domniţa Ralu”, chiar şi pe stradă. Şi cu toate că a fost prima ei apariţie într-un film, iar personajul este unul foarte iubit, Ralu nu este însă şi rolul ei preferat. Cel pe care actriţa îl iubeşte cel mai mult, este cel din „Osânda”, film regizat de Sergiu Nicolaescu.
Seria de filme „Haiducii”, oferită cititorilor ziarului „Adevărul” împreună cu revista „Adevărul magazin de duminică”, este una dintre cele mai apreciate producţii cinematografice din România. Actriţa Aimeé Iacobescu crede că peliculele din această serie vor rămâne în amintirea telespectatorului pentru totdeauna, deoarece au ceva inedit. „Niciun regizor, niciun scenarist nu a mai încercat să facă un film din perioada interbelică, iar din păcate, actorii de atunci nu mai sunt. Asta e marea nenorocire”, spune actriţa.
Ea îşi aduce aminte cu lacrimi în ochi, că, deşi are acasă nişte casete vechi cu filmele „generaţiei de aur”, nu le poate viziona, fiindcă durerea este prea mare atunci când vede câţi actori mari au dispărut. „Din aceste filme ar putea şi copiii să înveţe ceva. Doar prin casete şi DVD-uri, cei mici mai au o şansă să-i vadă pe marii actori, pe care, din păcate, altfel nu mai au cum să-i urmărească”, mai spune Iacobescu.
Admiterea la teatru: 900 de candidaţi pe 8 locuri
Despre filmele actuale româneşti, Aimeé Iacobescu spune că nu le urmăreşte cu prea mare atenţie, însă, din punctul ei de vedere, sunt mai mult documentare, nu filme artistice. „Iar oamenii sunt dornici să vadă filme artistice de cultură. Dinu Cocea şi echipa lui ştiau cum să filmeze, cum să scoată în evidenţă acţiunea, să reprezinte epoca, d-asta se şi vând în continuare filmele făcute de aceştia”, crede ea. Actriţa îşi aduce aminte că atunci când a dat admitere la facultate erau 900 de candidaţi din care erau admişi opt.
„Acum, din facultăţile particulare ies mii de actori. Ce faci cu toţi? Profesorii nu mai fac selecţia care se făcea pe vremuri, nu mai există acei oameni care ştiau că un artist este artist de dimineaţă, când se trezeşte, până adoarme. Te naşti artist, mori artist, altfel nu se poate. Profesorii ar trebui să te simtă, să-şi dea seama ce poţi face, indiferent de vârsta pe care o ai, dar, din păcate, nimic din toate acestea nu mai e valabil”, afirmă Aimeé Iacobescu.
Cu toate acestea, teatrul românesc se află pe o frumoasă poziţie, a treia, în topul european, după cel rus şi cel englezesc. Dar actriţa crede că dacă se va continua cu tot soiul de idei „aiuristice, iar copiii care au terminat facultatea nu ştiu nici măcar regulile elementare de teatru”, cu siguranţă vom pierde această poziţie.
Dedublarea, cel mai mare talent
Societar de onoare al Teatrului Naţional Bucureşti, actriţa şi-ar dori foarte mult să joace în viitor într-o producţie despre Marta Bibescu, însă îşi exprimă regretul de a nu avea cu cine să lucreze la un astfel de proiect. „Orice rol pe care-l joci, fie teatru sau film, îl duci, tu faci să existe personajul respectiv. Tot ce am jucat şi am făcut mi-a plăcut enorm. Nu mă interesa nici banul, de fapt nici nu îndrăzneam să mă intereseze sau să întreb”, povesteşte actriţa care spune că-i lipseşte extrem de mult domniţa Ralu.
Pe actriţă o puteţi urmări la Teatrul Naţional , în spectacolul „Cinci femei de tranziţie”, de Rodica Popescu Bitănescu
Pentru ea, cel mai important lucru pe scenă este procesul de dedublare, absolut necesar: „Când deschizi uşa unui teatru sau păşeşti pe platoul de filmare uiţi tot ce ai personal şi uşor-uşor, prin costume, machiaj, replici, devii personajul pe care-l ai de interpretat. Din acest punct de vedere, «generaţia de aur» era genială. La ei nu se simţea deloc acest proces de dedublare. Eu personal, l-am înţeles de-abia mai târziu, dar cred că îl aveam în mine”.
Ca orice actor, şi Aimeé Iacobescu recunoaşte că are emoţii înainte de fiecare spectacol de teatru, lucru care se schimbă însă atunci când este vorba despre un rol în televiziune sau film. Motivul este publicul, care la teatru este în fiecare seară altul şi pe care actorii trebuie să-l impresioneze de fiecare dată, să-l convingă să plângă sau să râdă alături de ei.
Printre scenele cele mai amuzante de care îşi aduce aminte de la filmările pentru „Haiducii” sunt momentele în care a căzut de pe cal sau clipa în care, în timpul unei curse nebune, caleaşca în care se afla ea s-a răsturnat şi era să cadă într-o prăpastie.
Se încarcă comentariile...
