Cine este A.D.S? Agenţia Domeniilor Statului (A.D.S.) este instituţia specializată care realizează privatizarea societăţilor comerciale cu profil agricol, constituite în conformitate cu Legea nr. 15/1990 şi arendarea şi concesionarea terenurilor cu destinaţie agricolă proprietate publică şi privată a statului, administrate de aceste societăţi.

În mod normal şi uzual, retrocedarea se face fără procese, direct de către Comisia locală de fond funciar.

Legea Fondului funciar nr. 18/1991, şi Legea 1/2000 înfăptuiau un act de dreptate socială. Au decis restituirea terenurilor agricole abuziv confiscate de statul comunist proprietarilor de drept ale acestor terenuri, sau urmaşilor lor. Numai că în România de la lege până la punerea ei în operă este cale lungă. Mult prea lungă.

O mare parte dintre terenurile  confiscate de  statul comunist se află acum în proprietatea A.D.S., care a preluat terenurile fostelor IAS-uri comuniste.

Conform art. 3, alin.3 din Legea 268/2001, A.D.S. procedează la predarea terenurilor către Comisiile locale, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale şi numai la solicitarea expresă a Comisiilor judeţene, cerere însoţită de documentaţia corespunzătoare.

Ei bine, sub pretextul că documentaţiile nu sunt bine întocmite, după  corespondenţe de ani, chiar zeci de ani, cu Comisiile locale de fond funciar, A.D.S. împiedică punerea în posesie a zeci de mii de români, cu terenurile confiscate de statul român. Şi, atenţie, în ciuda unor hotărâri definitive şi irevocabile ale instanţelor de judecată.

Când cetăţeanul se prezintă cu hotărârea definitivă a instanţei la Comisia locală de fond funciar, aceasta ridică din umeri. Nu avem suprafeţe de pământ disponibile pentru retrocedări. Dar unde este pământul nostru?, întreabă nedumerit cetăţeanul. La A.D.S., care refuză să ne predea terenurile ce fac obiectul deciziilor definitive ale instanţelor.

Şi iată cum, în statul de „drept” România, zeci de mii de cetăţeni sunt purtaţi pe drumurile instanţelor, iar când câştigă, pe bună dreptate, procesele de restituire a terenurilor confiscate, rămân cu buzele umflate, pentru că o relicvă a statului comunist, A.D.S, refuză să le redea pământurile lor sau ale părinţilor lor. Situaţia este cunoscută şi arhicunoscută, dar hotărârile instanţelor nu pot fi puse în execuţie pentru că nu există pământ disponibil.

Dar ce face A.D.S.-ul cu sutele de mii de hectare pe care le are în proprietate, terenuri confiscate abuziv în epoca comunistă? Abia acum devine interesantă toată povestea.

A.D.S. a concesionat pe termen de 10 sau 20 de ani suprafeţe foarte mari de teren ce aparţine statului, unor „băieţi foarte deştepţi“ care plătesc pentru acest teren redevenţe extrem de mici. Iată câteva exemple mai vechi.

O firmă controlată de Dan Voiculescu, Agro Seed Muntenia SRL (fosta Agro Grivco), a luat în 2013 în arendă 2.600 de hectare de teren de la A.D.S., pe raza localităţilor Gostinu şi Băneasa din judeţul Giurgiu, fără licitaţie, prin încredinţare directă de contract. Cât plătea sau plăteşte această firmă statului chirie, nu se ştie. Probabil sume derizorii.

Culiţă Tărâţă (decedat între timp), libanezul Juhad El Khalid, şeful Maria Group, Sorin Stănescu sau Ioan Niculae sunt „abonaţi“ la contractele cu statul, prin A.D.S..

A.D.S. le-a „împrumutat“ mii de hectare de teren agricol pentru care plătesc redevenţe foarte mici. În schimb, primesc subvenţii de la UE şi sistemul de irigaţii gratuit de la stat. Ba mai mult decât atât, potrivit unor informaţii apărute în presă, „băieţii deştepţi“ din agricultură nici nu îşi plăteau datoriile către stat.

Iată ce declara fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin: „Mari, mici arendaşi, nu contează. Important este că sunt suprafeţe de teren care sunt acordate de la ADS pe 49 de ani sau 20 de ani cu o redevenţă care, din punctul meu de vedere, nu creează mari avantaje statului“.

Că statul face afaceri păguboase nu mai miră pe nimeni.  Cum s-ar fi îmbogăţit o parte însemnată a clasei politice, altfel decât prin spăgi şi comisioane grase. Grav e altceva. De data acesta statul face afaceri păguboase pe spinarea unor amărâţi, deposedaţi de statul comunist de o brumă de avere, şi care ar fi aşteptat de la statul de „drept“ România, o reparaţie morală şi materială care să le amelioreze, cât de cât, traiul zilnic. Deşi se cunosc aceste lucruri la cel mai înalt nivel, cum recunoaşte fostul ministru Constantin, nimeni din puterea politică nu intervine să îndrepte aceste lucruri, pentru că se înfrupta, fără ruşine, din bunurile unor bătrâni neajutoraţi, sau ale urmaşilor acestora, în cazul în care aceştia au plecat într-altă lume fără să-şi vadă proprietatea restituită.

Cât timp va mai trena această situaţie profund nedreaptă? Societatea civilă, presa independentă, ar trebui să-şi unească forţele pentru a „impune“ aplicarea legilor şi deciziilor judecătoreşti, şi ele cu caracter de lege, în România. Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns!

Într-o ţară normală, ministrul Justiţiei şi ministrul Agriculturii, în subordinea căruia se află A.D.S.-ul, s-ar informa şi ar comunica opiniei publice câte astfel de hotărâri definitive nu sunt puse în execuţie, motivele şi soluţiile. Într-o ţară normală. Din păcate pentru noi, cetăţenii de rând, România nu este o ţară normală.