Abia următoarea generaţie de bogaţi îşi va trimite copiii la studii umaniste

Consumul de produse culturale e în creştere, bugetele la fel, chiar dacă mulţi spun (şi chiar cred) altceva. De pildă, numărul studenţilor de la facultăţile de arte a crescut de mai mult de o sută de ori de când a putut să înceapă să crească. Bucureştiul şi alte oraşe sunt pline de evenimente culturale, chiar dacă mulţi spun (şi chiar cred) altceva.

Specialiştii în marketing ştiu asta, se şi aşteptau să se întâmple astfel, şi îşi fac treaba lor de specialişti în marketing, adesea cu cinismul de rigoare, ce face parte din definiţia meseriei. Sigur, sunt cu ochii pe protipendada economică şi pe cei înstăriţi, în general, pentru că aceştia încearcă primii noile produse. Unii din curiozitate, cei mai mulţi din obligaţie. 

Câţiva prind gustul şi sar gardul, restul se uită printre scânduri şi rămân toată viaţa la jazz şi la artă fotografică, punctele de trecere a frontierei aproape obligatorii, cu mulţumirea că şi-au făcut datoria de buni cetăţeni. Următoarea oprire e cinematografia, evident, după care vine teatrul. La teatru poţi să râzi în gura mare (e chiar indicat, ca să se vadă că te-ai prins), poţi să comentezi cu partenera, şi chiar să o iei de umăr, însă la Operă şi la Atheneu e mai greu, trebuie să stai ţeapăn două ceasuri pe scaun şi să te uiţi numai în faţă. Se acceptă închiderea ochilor, putându-se crede că e din cauza transei.

La artele plastice încă nu s-a ajuns, nu e rentabil deocamdată. Dacă la Ateneu sunt destul de mulţi care te pot vedea (800, respectiv 900 la Operă şi 1,000 la Sala Radio), într-o galerie de artă dacă sunt trei, patru, şi ar putea să nu te observe nici ei, tot cu ochii pe pereţi.

Poezia şi filosofia chiar nu intra în discuţie, şi nici vreun viitor cât de cât nu le văd pe timpul vieţii mele. Poţi să îţi un tratat de epistemologie cu tine cât stai la piscină sau la restaurant, până să vină mâncarea, însă astea au scrisul mic, trecătorii trebuie să se aplece ca să vadă ce scrie. 

Dacă nu prea ai trecut pe la bibliotecă atunci când a fost vremea, acum poţi plăti ca să vină biblioteca la tine. Cred că cei de la Erudio au deschis drumul, şi au făcut o treabă foarte bună. Acum sunt multe traininguri în cultură şi numărul corporatiştilor şi managerilor pe care îi vezi acolo e în creştere continuă. E cu semnificaţie să vezi oameni în faţa cărora tremură sute şi mii de angajaţi cum stau cuminţi în bancă şi îşi iau notiţe, ba unii pregătesc şi teme acasă.

Şi oamenii aceştia bogaţi îşi trimit şi copiii la cursuri de pictură, de teatru, ba chiar şi de pian, dacă au o casă foarte mare. Dar numai după orele de sport, să ne înţelegem! Însă când e vorba despre „drumul lui în viaţă”, ăla micu` trebuie să meargă obligatoriu la o facultate de business în străinătate. Nici fetele nu scapă de asta. Business is business, să ne înţelegem! 

Cunosc foarte mulţi oameni bogaţi, pentru că asta mi-e meseria. Şi le cunosc şi vieţile şi familiile. Doar Anca şi încă vreo trei sau patru au îndrăznit să şi-i trimită pe aia micii la o facultate de nebusiness în străinătate. Eu nu voi mai fi atunci, însă abia copiii copiilor lor vor începe să bată timid pe la porţile Heidelbergului sau Sorbonnei...