În apărarea unei tinere ziariste

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Înainte de 1989, dacă în poza lui Nea Nicu’ din ziar se vedea vreun rid, ziaristul răspunzător zbura de la locul de muncă. Hai să nu ne protejăm în acelaşi stil şi prin aceleaşi metode simbolurile noi. Sunt sigur că nici ele nu vor asta.

O tânără realizatoare de la o televiziune de ştiri, mai precis Oana Zamfir, de la Digi24, a comis o gafă în direct, nerecunoscându-l pe Marian Munteanu, unul dintre liderii Pieţei Universităţii din 1990, devenit ulterior simbol.

De aici a rezultat un scurt dialog generator de umor involuntar, care a adus un nesperat surplus de bună dispoziţie pentru unii (ăi mai bătrâni) dintre cei care l-au urmărit.

Probabil că şefii ziaristei i-au frecat ridichea pe chestia asta. Se pare că n-a fost suficient, întrucât, potrivit unor relatări din presă, a fost scoasă de pe post şi urmează să fie demisă.

Ar fi păcat ca o represiune dură şi exagerată a unei tinere ziariste să fie corelată tocmai cu un simbol al toleranţei, înţelegerii, solidaritătii, toleranţei şi, până la urmă, al omenescului.

Înainte de 1989, dacă în poza lui Nea Nicu’din ziar se vedea vreun rid, ziaristul răspunzător zbura de la locul de muncă. Hai să nu ne protejăm în acelaşi stil şi prin aceleaşi metode simbolurile noi. Sunt sigur că nici ele nu vor asta.

De aceea, aş adresa simbolului nerecunoscut de tânăra ziaristă sugestia de a interveni la acea televiziune, lovită brusc de un exces de sacralitate, şi să ceară, în calitate de victimă directă a gafei, ca ziarista să nu sufere şi alte pedepse/sancţiuni (că muştruluială a primit, în mod sigur).

Unele simboluri se mai estompează cu timpul, aşa e viaţa. Tinerii învaţă şi ei istoria din manualele alternative de 2 lei (al căror preţ este, însă, mult mai mare). Din care află, de exemplu, că Mihai Viteazu avea buze senzuale. Unii dintre ziarişti nici nu erau născuţi în 1990 sau erau foarte mici. Faptul că ei nu simt acum povara coşmarurilor noastre mai vechi, poate fi şi de bine, şi de rău. Părerile şi argumentele sunt împărţite. Pentru mine, e de bine. De atâta trăit în trecut, s-ar putea să nu mai vedem prezentul, ca să nu mai zic de viitor.

Poate ne mai calmăm, ne mai detensionăm puţin. Lucrurile se pot corecta şi fără tăieri de capete. De atâta sacralitate, am uitat de serenitate.

Text de Dan Mihai   

Dan Mihai este jurist şi membru al Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki din anul 2001. Domeniile de expertiză: legislaţie penală, transparenţă decizională, acces la informaţiile de interes public, libertate de exprimare.  


Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite