VIDEO „Adio, dar mai stau puţin!“ Cum au votat românii la Londra

25.930 de români au votat în Marea Britanie duminică, conform BEC.

„Sunt sigur că vom regreta momentul ăsta!”, e replica rostită de Pierce Brosnan, la momentul potrivit, numai aşa cum britanicii ştiu s-o facă, într-o comedie de duzină apărută de curând. Ieri, românii au votat la Londra, aşteptând ore întregi în ploaie şi frig, cu gândul la o ţară de care se simt deopotrivă atraşi şi înstrăinaţi.

Duminică, mii de români din Marea Britanie au îndurat frigul şi ploaia  pentru a vota un preşedintele unei ţări pentru care au sentimente ambivalente. Sosiţi încă de la primele ore al dimineţii, mulţi de la distanţe considerabile, compatrioţii noştri s-au aşezaţi cuminţi la coadă, aşteptând, înfriguraţi, la propriu, momentul în care vor putea să voteze. Au aşteptat şi au sperat în aceste alegeri în care diaspora a devenit unul dintre cele mai fierbinţi subiecte de pe agenda electorală.           

Pentru ce au votat românii din Londra? Pentru „o lume mai bună”, aşa cum a mărturisit un domn aşezat la coada din faţa Consulatului României. Deşi pare un clişeu electoral, mestecat la fiecare tur de scrutin de către mulţi dintre noi, într-o formă sau alta, cei de la coadă erau determinaţi să-i redea, prin votul lor, o altă semnificaţie acestei noţiuni de „mai bine”.  

De această dată „binele” era rostit apăsat, încet, calm şi organizat. Aproape la fel de organizat ca zecile de voluntari ce au împărţit ieri necontenit declaraţii, vorbe bune şi ceai cald. La fel de calm şi încet ca atunci când vorbeşti despre lucruile cele mai intime şi dragi. Şi apăsat, aşa cum numai românii ale căror răbdare a fost pusă la încercare de mult prea multe ori ştiu să o facă. Felul în care diaspora românească din Regatul Unit vorbeşte despre românii de acasă, rude şi prieteni deopotrivă,  nu te poate lăsa indiferent. Vorbesc despre ziua alegerilor la fel de apăsat ca cei de acasă, zecile de mii de oameni ieşiţi în stradă la Cluj, Timişoara şi Bucureşti, pentru a-şi manifesta sprijinul necondiţionat faţă de o diasporă de la care au aşteaptat un semnal de deşteptare, venit fix la un sfert de secol de la despărţirea violentă de perioada comunistă. 

Sediul ICR Londra din Piaţa Belgrave a fost luat cu asalt de românii stabiliţi la Londra

Românii din UK i-au dat ceaiul lui Ponta  

Mihai e tânăr. După înfăţişare pare să nu fi fost născut, la fel ca mulţi de la coadă,  atunci când la Timişoara se striga „Jos comunismul!”, nu cu mulţi ani în urmă. Împarte declaraţii şi le explică oamenilor cum să le completeze, reamintindu-le să nu le semneze decât în faţa comisiei electorale. „Fac tot ce pot sa ajut procesul de votare si, implicit, ţara mea, România”, a mărturist tănărul stabilit la Londra.  

Până la orele prânzului, cozile la cele trei secţii de votare deschise românilor londonezi depăşiseră de mult câţiva kilometri. Filmuleţle şi pozele începeau să inunde reţele de socializare şi oamenii aflau, în timp real, ce se întâmplă la câteva zeci de metri în spate sau la celălalt capăt al Europei. „Generaţia Facebook”, aşa cum a fost numită mulţimea celor indignaţi şi umiliţi de politicenii ascunşi în spatele hărtiilor şi hăţişului birocratic, vota deja. O făcea acolo, la coadă, prin „share” şi „like”, prin filmuleţe tremurate, de căteva zeci de secunde, ce deveneau virale şi, implicit, formatoare de opinie înainte ca tuşul să se usuce pe buletinul de vot.  

Mihai, român stabilit la Londra şi voluntar la alegerile prezidenţiale de duminică     

În Piaţa Belgrave s-a strigat „Vrem să votăm!'

Puţin după ora zece dimineaţa, la sediul Institutului Cultural Român din Londra, într-un cartier rezidenţial din centrul înţesat de ambasade şi clădiri rezidenţiale diplomatice, piaţa din faţa secţiei numărul 150 era neîncăpătoare. Şase ore a fost timpul mediu de aşteptare la această secţie, una din cele 11 puse la dispoziţie de către BEC în Marea Britanie.

Asta în condiţiile în care se vota la capacitate maximă, membrii biroului electoral şi voluntarii alergau de zor, împărţind declaraţii de vot şi pixuri. 

La ora 13.00 votaseră 1 890 de oameni, însă afară erau mai bine de 3 000 care nu ştiau dacă vor apuca să voteze sau nu. „Noi suntem aici ca să arătăm că primul tur nu ne-a umilit, ci mai mult ne-a determinat să fim solidari cu românii de acasă”, a mărturisit Ioan, un clujean stabilit la Londra, muncitor în construcţii, venit cu prietenii direct din tura de noapte, cu salopeta pe el. “Votul nostru nu e chiar aşa de important. Nu suntem prea mulţi la vot, dacă ne uităm la câţi suntem în diaspora. Dar faptul că ne-am convins familiile să voteze cu gândul la noi. E mai important decât votul în sine”, a adăugat acesta, aprobat şi susţinut de prietenii săi.  

Ioan a venit direct din tura de noapte ca să voteze viitorul preşedinte al României 

În timp ce acesta vorbea despre semnificaţia diasporei, la coadă, câţiva indivizi cu simţ antreprenorial, îmmpărţeau pliante cu oferte de apartamente în rate la Braşov. Ioan şi prietenii săi au privit pliantele cu uşoară stânjeneală. „Când vă întoarceţi acasă?”, i-am întrebat. „Curând!”, au răspuns ei, aproape simultan. Dar era un „curând” rostit cu jumătate de gură, conştienţi că fiecare zi petrecută pe meleaguri străine face reîntoarcerea din ce în ce mai grea.  

În ciuda eforturilor personalului diplomatic şi al voluntarilor, coada s-a extins foarte repede pe o distanţă de cel puţin doi kilometri. Oamenii au început să vocifereze şi să scandeze puţin după ora patru după-amiaza, odată cu apariţia echipei Pro Tv. Sătui de aşteptare, ploaie şi frig, dar animaţi şi de prezenţa televiziunilor, cei prezenţi la coadă au început să scandeze „Jos Ponta!” şi “Vrem să votăm!”, într-o  voce atât de puternică încât au reuşit să spargă liniştea şi monotonia unuia dintre cele mai scumpe cartiere din lume.  

Secţia de votare din cadrul ICR Londra a fost neîncăpătoare în duminica alegerilor 

Macovei, vot londonez 

Nu mult după ce coada începuse să înconjoare Piaţa Belgrave, şi-a făcut apariţia şi candidatul la preşedinţia României din primul tur, Monica Macovei. Aceasta s-a aşezat la coada kilometrică cu speranţa că va apuca să voteze, dar şi indignată de umilinţa pe care românii din diasporă au trăit-o la aceste alegeri. „Nu plecăm acasă pănă nu votăm”, a declarat Monica Macovei. „Indiferent cine va câştiga alegerile, vom face contestaţie ca să fie anulate, dacă nu vor vota toţi cei care doresc să o facă. E inadmisibil ce se întâmplă!”, a adăugat aceasta, în aplauzele oamenilor ce o asaltau pentru un „selfie" şi un gând de recunoştiinţă pentru solidaritatea arătată diasporei.   

Monica Macovei alături de românii din diaspora

Românii au votat la Londra cu gândul la cei rămaşi acasă, dar şi cu un sentiment amplificat de patriotism, datorat, într-o bună măsură şi umilinţei la care au fost supuşi de către autorităţile din ţară, la primul tur de scrutin, când au fost nevoiţi să facă cale întoarsă din faţa uşilor secţiilor de votare închise în nasul lor. Într-un gest fără precedent în diasporă, aceştia s-au unit şi s-au organizat extrem de rapid pentru a trimite un mesaj clasei politice de la Bucureşti, dar şi celor care şi-au îndreptat privirile către ei în aceste zile. Deşi s-a mai spus că votul diasporei „face preşedintele”, de această dată, votul lor a fost, în egală măsură, un gest încărcat de simbolism şi statistică rece şi cinică pe “harta de atac” a politicienilor şi strategilor campaniilor electorale. 

La lăsarea serii, votaseră 2 840 de oameni, cel puţin tot atâţia aşteptând încă afară. Era limpede că nu vor avea cine ştie ce şanse să voteze. Câţiva au început să plece, uitându-se cu invidie şi admiraţie către cei care ieşeau glorioşi din secţia de votare. Cei rămaşi la coadă au căutat din priviri  un reper în mulţime. “Macovei, scapă-ne de ei!”, au început să scandeze în cor mii de voci. Dar Monica Macovei părea la fel de invinsă de birocraţie şi de sistem ca şi ei. 

Nu mult după ora 18, a sosit şi poliţia londoneză. Au format un cordon de protecţie, blocândt una din cele două căi de acces către clădirea Institutului Cultural Român. Acum era mai clar ca niciodată că nu vor mai apuca să voteze.. Valul de indignare s-a răspândit repede printre cei care aşteptaseră, în unele cazuri, şi opt ore la coadă ca să voteze următorul preşedinte. 

Mesaje anti-Ponta şi o susţinere puternică pentru candidatul dreptei, Klaus Iohannis

Însă, momentul care a salvat seara a fost anunţarea exit poll-urilor în ţară. Era nouă seara „acasă”, iar oamenii primeau veşti de la rude şi prieteni. „Da? E strâns? Cine, Iohannis? Mai spune-mi odată, că nu-mi vine să cred. Da, da, stau aici şi votez, nu vă faceţi griji!.” Au fost frânturi de conversaţie cu cei de acasă, rude şi prieteni care ştiau deja, oarecum, încotro se îndreaptă rezultatul şi, implicit, România. . 

Scorul între cei doi candidanţi era strâns, conform exit poll-urilor.  Acum, mai mult ca niciodată,  fiecare vot făcea diferenţa, iar cei rămaşi la coadă conştientizau asta şi erau determinaţi să-şi pună amprenta pe  alegeri cu care s-au identificat atât de mult în ultima vreme.  

Panică la ICR 

Cu eforturi supraomeneşti, reprezentaţii ICR şi BEC au încercat să bage cât mai mulţi oameni în secţia de votare, dar era deja un gest tardiv. Mulţimea era prea furioasă şi umilită ca să asculte îndemnurile la calm ale diplomaţilor ieşiţi să „dialogheze” cu oamenii uzi, înfriguraţi şi batjocoriţi de organizatorii alegerilor. „Mai repede!”, „Ruşine, ruşine să vă fie!” şi „Demisia” s-a strigat către organizatorii alegerilor, în timp ce aceştia, panicaţi şi înmărmuriţi, priveau către al doilea eşec diplomatic din ultima lună. 

Îmbrânciţi, umiliţi şi obosiţi, ultimii români au intrat în secţia de votare a ICR-ului cu câteva secunde înainte de ora nouă. Poliţia londoneză nu a folosit forţa, ca în alte ţări, dar a fost fermă pe poziţii în ceea ce priveşte accesul în clădire după ora nouă seara. Klaus Iohannis era anunţat de televiziuni ca viitorul preşedinte într-o Românie ce se îndrepta cu paşi reprezi către miezul nopţii. În În acelaşi timp, la Londra, uşa ICR-ului era ferecată şi diplomaţii se ascundeau în spatele cordonului de poliţişti britanici.  

Poliţia britanică a fost nevoită să intervină la Londra pentru a proteja personalul diplomatic 

Afară, mulţimea scanda „Demisia!” şi „Domnu' ambasador, acas' cu primu' avion!”. Monica Macovei dădea declaraţii politice şi se îmbrăţişa cu cei din jurul său. În spatele lui Macovei, Victor Spirescu, primul roman sosit in Marea Britanie dupa ridicarea restricţiilor de muncă, flutura un drapel al României. Părea fericit. La fel şi cei care se îndreptau uşor-uşor către case, în speranţa că vor prinde ultimul metrou către suburbiile londoneze.    

De luni, ştiriile îşi vor îndrepta atenţia către subiectele de acasă, contestaţii, declaraţii, uitând de diaspora. Românii din străinatate vor reveni la slujbele lor, mai mult sau mai puţin bine plătite, la dorul şi grija celor de acasă, într-un cotidian cu care s-au obişnuit de mulţi ani. 

„Sunt sigur că vom regreta momentul ăsta!”, rostea Brosnan, în filmul pe care vi l-am menţionat mai sus, în timp ce semna un pact cu ceilalţi sinucigaşi pe care i-a întâlnit pe acoperişul clădirii de pe care vroia să se arunce în noaptea de Revelion. 

Ce nu ştiau actorii filmului tragic-comic era că gestul lor le va schimba viaţa complet. În bine sau în rău? Vă las să descoperiţi singuri. Sau mai bine spus, vom descoperim împreună, începând cu 20 decembrie. 

Citeşte şi: 

Violenţe în diaspora, după vot. La Paris, Torino şi Munchen s-a intervenit cu gaze lacrimogene asupra românilor care protestează. Se strigă „Hoţii!”

284.970 de români au reuşit să voteze în diaspora până la ora 19.00, conform BEC. Cu toate acestea mii de români nu au reuşit să pună ştampila pe candidatul favorit în Londra, Paris, Munchen sau Torino. În unele oraşe se cântă imnul naţional, în altele însă au avut loc ciocniri între autorităţile locale şi românii care nu au apucat să voteze.

Bumerangul care l-a doborât pe Victor Ponta

Iniţial am vrut să intitulez aceste consideraţii altfel, dar mi-am zis că nu e frumos. În text însă am să-l includ.. Am vrut să pun titlul „Prostia se plăteşte”. Prostia lui Ponta a fost bumerangul care s-a întors împotriva lui. Că nu poţi să consideri altfel. Cineva care, în primul tur are cu 10 la sută mai mult decât contracandatul lui şi reuşeşte să piardă, este un prost.

De ce a pierdut PSD sau sindromul „Benjamin Button“ al PSD-ului

Am fost la aceste alegeri un spectator: fără emoţii, distant, fără implicare. Nu am avut cu cine vota iar „salvarea neamului” am lăsat-o pentru alţii. E trist să vrei şi să poţi să te implici într-o luptă politică din convingere dar să nu ai pentru cine, să nu ai o forţă politică care să te reprezinte, fie şi într-o formă minimală.

Masterand român la Cambridge, după ce a stat 11 ore în frig fără să voteze: ”Domnule Iohannis, vă rugăm: fiţi cu ochii pe ei!”

George Cătălin Ţurcaş, tânărul din Şimleu Silvaniei, olimpic naţional şi internaţional la matematică pe vremea când era elev, masterand în matematică pură la Cambridge acum, lansează un apel către preşedintele ales Klaus Iohannis. Apelul vine după ce, alături de alţi studenţi români, a stat peste 11 ore la coadă în Londra, fără a reuşi să voteze.

Eu sunt diaspora care n-a vrut să voteze

Mii de oameni au stat la cozi, unii în frig şi ploaie, pentru a face un lucru simplu – să voteze. Unii n-au mai apucat, deşi au aşteptat şi 10 ore. Nu, nu suntem eroi, suntem nişte fraieri care au crezut că îşi pot exercita un drept.

Lia Olguţa Vasilescu, ironică pe Facebook după rezultatul alegerilor prezidenţiale 2014: „Aşteptăm Diaspora acasă după ce şi-a luat ţara înapoi“

Primarul  Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, a postat în această dimineaţă pe pagina personală de Facebook următorul mesaj: „Nu mai am curajul să demolez stadionul Oblemenco, pentru a construi unul nou!”.

România şi-a depăşit graniţa!

România a devenit mai mare! Abia acum, odată cu alegerile prezidenţiale, diaspora a început să existe şi în percepţia publică şi, mai ales, în calcule electorale ale politicienilor mioritici. E un miros de euro-geneza a cetăţenilor români, cu ceva entuzism şi subeictivsm personal!