Vestul nu Estul va câştiga în România

Nu am votat în primul tur al alegerilor prezidenţiale din România, stat încă membru al NATO şi al UE. Nu merita niciunul dintre candidaţi. Mulţi dorind să profite de momentul electoral, pentru a (re)proiecta imaginea proprie, în arena publică. Deci fac parte dintre cei ce vor schimba raportul de forţe, între cei calificaţi în turul secund al alegerilor pentru funcţia de preşedinte al României, ţară care NU este membră a Uniunii Euroasiatice.

Turul al doilea al alegerilor prezidenţiale nu este o exclusivitate a celor care au ieşit iniţial la vot, indiferent de opţiunea lor, exprimată prin ştampilarea foii pe care se înşiruiau epigoni şi ofiţeri încă acoperiţi, pentru mulţimea bună de păcălit cu lozinci răsuflate.

Cele zece procente în plus ale premierului sunt şi rămân un moft.

Moftul român.

Atât a vrut, atât a putut şi maşina de vot, atât a şi obţinut şeful executivului. 

În finală nu mai contează cei doi protagonişti.

Nici votanţii lor din primul tur.

În turul al doilea se confruntă clar Vestul cu Estul.

Cei care cred în valorile euroatlantice versus susţinătorii aerieni ai autoritarismului existent şi la Kremlin.

Dacă se menţine păcăleala publică că X ar aduna şi voturile iniţiale ale lui Y, atunci înseamnă că vom deveni o republică de tip răsăritean, în care nu contează cine votează, doar cine redistribuie voturile iniţiale. 

Cu tot respectul pentru alegătorii din inima României, liderii lor publici au pierdut trenul occidental de când premierul de la Budapesta se află pe lista neagră a celor de peste Ocean.

Observ, amuzat, că inteligenţi compatrioţi mai evaluează viitorul în sintagme precum "şansa candidatului ACL."

Să fim serioşi.

În turul doi se rejoacă soarta României, care oficial merge spre Vest, dar subtil este deturnată spre Est, a se citi Beijing şi compania aferentă de zgomote răsăritene. 

În ecuaţia votului care urmează, siglele partidelor politice anunţate ca susţinătoare, ale unui candidat, sau altul, nu mai contează.

Alegătorul român este mai inteligent decât orgoliosul prezidenţiabil sau prea mândra prezidenţiabilă, din turul întâi, fiecare scos pe uşa din dos, a rezultatelor finale defavorabile, în mai mare sau mai mică măsură. 

Am străbătut zilele astea Moldova.

Este o minciună publică iluzia că partidul premierului stăpâneşte această regiune istorică a României.

Comune întregi au pe garduri declaraţia că familiile gospodariilor respectivi vor vota cu contracandidatul premierului.

Nu voturile din diaspora vor face diferenţa specifică.

Ci aceia care au stat acasă în primul tur. 

Şi fiecare dintre ei este capabil să aducă cel puţin alţi trei alegători la vot.

Nici Moldova, nici Muntenia, nici Oltenia nu sunt feude pesede. 

Peste tot au existat şi mai sunt români de bun simţ, care au dorit să devină activi atunci când cumpăna naţiunii, cea reală, trebuie înclinată de partea bună a forţei viitorului. 

Johannis va câştiga, dacă va fi votat de minţile lucide, şi finala reîntregirii naţionale.

Deloc enunţată vag. 

Problema liderilor de la Chişinău va deveni majoră atunci când candidatul dreptei va ajunge la Palatul Cotroceni.

Klaus Werner Iohannis va avea sprijinul necondiţionat al Angelei Merkel pentru necesara, obiectiva şi rapida unificare a RDG/Republica Moldova, cu România.

Motiv pentru care recomand stataliştilor, de peste Prut, să citească romanul Pentru cine bat clopotele/ For Whom the Bell Tolls.

Singura şansă a actualului premier, de a mai cîştiga turul al doilea, al alegerilor prezidenţiale, este ca să tacă, în următoarele două săptămâni.

Dar nu o va face. 

Azi, prezidenţiabilul stângii a făcut două erori fundamentale, cel puţin în ochii Occidentului.

A supraevaluat evoluţia unui fost şef de serviciu secret anunţând posibila sa numire ca un consilier pe probleme de securitate naţională.

Şi a subestimat viitorul unui şef de serviciu, de intelligence, prin nominalizarea neglijentă, blamabilă, pe lista de rezerve a unui antrenor de echipă naţională, exact acela care deja se teme că nu va mai ajunge să preia ştafeta la Palatul Cotroceni.

Cei ce nu au votat pot schimba raportul iniţial de forţe politice. 

O simplă înşiruire, de cifre, pe hîrtie.