Ordonanţele de urgenţă au acest merit: intră în vigoare imediat ce sunt publicate în Monitorul Oficial şi sunt trimise la Parlament. Parlamentul este deja, oficial, convocat în sesiune extraordinară (chiar dacă nu e nici dracu’ pe acolo), deci şi această cerinţă a Constituţiei este formal îndeplinită. (Sesiunea extraordinară a fost şi ea parte a planului: de aceea a fost convocată astfel încât să se suprapună peste întreaga vacanţă parlamentară, ca Guvernul să poată da ordonanţe de urgenţă în orice moment).

În materie penală, se aplică pricipiul legii mai favorabile pentru inculpat. Asta înseamnă că indiferent ce face după aceea Parlamentul cu aceste ordonanţe (că le modifică sau că le respinge) şi indiferent dacă ele sunt declarate neconstituţionale, forma adoptată de către Guvern produce efecte juridice.

Chiar şi un minut dacă ordonanţele sunt în vigoare, instanţele care judecă sunt obligate să se raporteze la acel minut şi să aplice legea penală mai favorabilă pentru inculpat. Cum, printre altele, aceste ordonanţe dezincriminează aproape complet infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, toţi cei condamnaţi pentru această infracţiune sau toţi cei care sunt acum anchetaţi sau judecaţi vor scăpa de procese.

Guvernul ştie că aceste ordonanţe sunt neconstituţionale. Pentru că în vara anului trecut, prin Decizia 536/2016, CCR a dezvoltat o jurisprudenţă bazată pe următorul algoritm:

1. România a semnat tratate internaţionale privind anticorupţia şi integritatea publică şi s-a angajat să incrimineze în mod corespunzător abuzul agenţilor publici. Prin urmare, s-au adoptat legi în conformitate cu aceste tratate.

2. A atenua sau a exclude din legilsaţie exigenţele deja adoptate înseamnă încălcarea acestor tratate.

3. Statul Român se obligă, prin Constituţie, să respecte „întocmai şi cu bună-credinţă” tratatele internaţionale la care a aderat.

4. Concluzia: orice modificare a legislaţiei penale în sensul unei relaxări nejustificate a respectivelor exigenţe înseamnă încălcarea tratatelor şi este, aşadar, neconstituţională.

Prin urmare, dacă Guvernul transformă aceste ordonanţe în proiecte de lege şi le trimite în Parlament, chiar şi în procedură de urgenţă, există uriaşul risc ca acestea să fie declarate neconstituţionale ÎNAINTE să intre în vigoare. Minutul acela de care are nevoie Guvernul nu va mai exista.

Minutul acela operează ca o veritabilă amnistie. Ca să îl obţină, Guvernul este nevoit să nu renunţe la cele două ordonanţe de urgenţă. QED.

Restul - cum ar fi ce-ar mai rămâne din cariera politică a lui Sorin Grindeanu dacă adoptă ordonanţele – acestea sunt detalii pe care numai domnia sa le poate administra.