Un guvern de politruci pentru sinuciderea politică a PSD

N-am mai văzut un partid care să se sinucidă politic cu atâta voluptate, cum face acum PSD. De bună voie şi nesilit de nimeni. Va rămâne în analele politicii româneşti ca primul partid care-şi sapă singur groapa. Mulţi fruntaşi PSD au refuzat funcţia de premier, iar preşedintele executiv, Nicolae Bădălău, critică manevrele PSD. Doar Liviu Dragnea merge înainte, cu tenacitate, spre cimitirul partidelor politice, trăgând dupa el un întreg partid.

Cum să vii în faţa societăţii româneşti cu o astfel de listă, de la premier la miniştri? Doar dacă ţi-a luat Dumnezeu minţile. Deja premierul Mihai Tudose este ciuca bătăii de joc pe Facebook şi media. Nu contează? Ba contează. Şi încă mult. Societatea românească a trecut la guvernarea participativă, a demonstrat-o în ianuarie-februarie anul acesta. Şi nu a fost ultima implicare, urmează şi altele.

Dar electoratul ce zice? Chiar acela care spera în minunile promise de PSD. Nici „minuni”, dar şi bătaie de joc cu un guvern de Burkina Faso.

Despre premierul Tudose am scris şi eu şi alţii: plagiator autoconfirmat, zero rezultate la ministerul economiei în evaluarea PSD, facultatea terminată la 30 de ani în sistemul privat, restul titlurilor obţinute în domeniul securităţii, izvor de diplome pentru politicienii, care altfel ar rămâne personaje anodine.

Este bănuit în continuare că are dublă comandă, a serviciilor şi a PSD. E drept că Dragnea n-a prea avut de ales. Oamenii cât de cât lucizi au refuzat rolul de ţapi ispăşitori, pregătit de Dragnea. Tot Dragnea face acum şi guvernul. Rezultă că va plăti şi costurile guvernării dezastruoase ce urmează.

La economie a fost nominalizat Mihai Fifor, absolvent de litere, expert în antropologie şi muzică populară, a obţinut şi dânsul diplome în securitate şi ştiinţe politice. Ce expertiză are domnia pentru a conduce un minister aşa de dificil? Sau a venit în guvernul României să înveţe? Ne putem permită aşa ceva? Mihai Tudose zice că nu trebuie să fii economist ca să înţelegi economie. Nu, zău?

Petre Daea rămâne la agricultură. A făcut deliciul internetului şi al presei cu zicerile sale memorabile, un fel de Bulă al politicii româneşti. A făcut ceva la Agricultură în mandatul Grindeanu? N-am auzit de vreo realizare notabilă.

Cea mai scandaloasă numire este în persoana lui Liviu Pop la educaţie. A mai fost ministrul educaţiei în guvernul Ponta, şi singura „realizare” memorabilă a fost salvarea lui Victor Ponta (temporară), de acuzaţia de plagiat. Şi nu oricum, ci prin anihilarea Comisiei Naţionale de Etică şi a CNATDCU, unde a avut şi o inovaţie: a întrerupt curentul electric de la sediul acestui Consiliu. A şi fost dat afară după ce a făcut treaba murdară.

Cu o exprimare adeseori agramată, cu un discurs din care nu se înţelege nimic, nu ştie cum se scrie exact nici liceul pe care l-a urmat. Doar dânsul a acceptat, inconştient, o funcţie aşa de grea. Ecaterina Andronescu a refuzat-o.

De fapt, cam aceasta e trăsătura care caracterizează actualul guvern: inconştienţa.

La cultură, Lucian Romaşcanu, fost director la revista Cancan. Ce să înţelegem, că toată cultura românească va deveni scena unui Cancan naţional? Precum Cântarea României odinioară?

La sănătate, Florian Bodog, cel care are pe conştiinţă o epidemie de rujeolă, sute de copii bolnavi şi unii decedaţi, pentru că nu a reuşit să rezolve la timp problema vaccinurilor. Drept răsplată este menţinut ministru la Sănătate. Se poate o bătaie de joc mai mare?

La Transporturi rămâne Răzvan Cuc, după o prestaţie catastrofală, criticat pentru ZERO realizări în atracţia fondurilor europene şi a proiectelor în domeniul Transporturi inclusiv de către Gabriela Firea. Liviu Dragnea n-a găsit pe nimeni altcineva mai bun decât Răzvan Cuc.

La Fonduri Europene rămâne Rovana Plumb, în ciuda rezultatelor de până acum: ZERO fonduri europene atrase, deşi în Programul de guvernare figurează la acest capitol 25 de miliarde lei.

La Finanţe apare Ionuţ Mişa, 41 de ani, un ilustru necunoscut, dar cu background remarcabil în funcţii administrative din zona finanţelor. Una dintre puţinele speranţe ale noului guvern, mai ales în vederea menţinerii echilibrelor bugetare.

Marcel Ciolacu, vicepremier fără portofoliu, omul de casă şi chiar vâslaşul lui Liviu Dragnea, a primit probabil postul pentru a-i raporta şefului său tot ce mişcă şi se vorbeşte în guvern. „Braţul” lung al lui Dragnea prin care acesta va conduce guvernul. În plus, unul dintre politicienii „sponsorizaţi” de Omar Hayssam.

De văzut dacă prin menţinerea lui Tudorel Toader la Justiţie continuă echilibrul fragil pe care l-a demonstrat în acest domeniu sensibil.

O altă categorie de miniştri menţinuţi din guvernul anterior rămân iluştri necunoscuţi. Pe unii nu i-a auzit nimeni vorbind, nu i-a văzut nimeni la faţă. Te şi întrebi dacă există în realitate. Cu menţiunea că apar în evaluarea PSD a guvernului Grindeanu ca având ZERO realizări.

Şi dacă dorea cineva să prăbuşească PSD-ul în ridicol, n-ar fi reuşit mai bine decât el însuşi. Tot guvernul va fi ţinta batjocurii şi ironiilor presei, a opiniei publice, a societăţii civile, pentru că nu va reuşi mai nimic din ce prevede Programul de guvernare.

Cu Tudorel Toader la Justiţie, este greu de anticipat că guvernul va da acele OUG-uri care să-i salveze pe Dragnea şi alţi lideri PSD de puşcărie, şi pe care le aşteaptă cu gura arsă.

În concluzie, PSD îşi pune laţul de gât cu acest guvern. Fiecare partid plăteşte după cât şi cum îl duce mintea. Şi culmea eşecului, nici de puşcărie nu scapă. Sunt conştienţi de această realitate membrii PSD care mai au o urmă de luciditate, care n-au fost transformaţi în păpuşile lui Dragnea? Vom vedea azi la votarea guvernului Tudose.