Suntem la începutul unei perioade de contestare publică a Pieţei de către PSD, în timp ce instituţiile controlate de acelaşi partid fac un pas înapoi. Este o stratagemă inteligentă din partea celui mai mare partid din România, un efort mediatic de reaşezare a problemei din perspectiva lor. 
 
Ca să ne înţelegem mai bine: în lipsa unei opoziţii vocale, politice, militante până-n prăsele şi credibilă în acest efort, Piaţa este singurul mandatar al părerilor contra PSD. Se notează, aici, eforturile USR-iştilor din Parlament, susţinerea protestelor de către mai mulţi politicieni cu notorietate naţională, dar faptul că parlamentarii opoziţiei au ales să lupte din fotolii le transformă eforturile într-o răzmeriţă în tufişuri, departe de bătălia mare. Acesta este momentul în care rupi tot - şi nu o spun cu înflăcărarea Pieţei în artere. 
 
Vedeţi, problema este că, în lipsa unei platforme reprezentative pentru Piaţă, până şi opoziţia o consideră un organism străin şi vremelnic. De PSD nu mai vorbim! Soros, Rusia, diavoli încarnaţi, toţi copiii noştri sunt vânduţi intereselor străine! Dacă vă aduceţi aminte protestele Colectiv, preşedintele Iohannis a chemat Piaţa în birou, într-un exerciţiu relativ penibil de imagine. Dar măcar a identificat ceva! Spre deosebire de atunci, PSD-ul s-a trezit şi el să trateze nu instituţional, ci politic mişcarea.  
Nu-l văd pe Sorin Grindeanu cerând reprezentanţilor Pieţei să intre în Victoria. Ar discredita instantaneu eforturile acestora, măcar ar juca într-un mod sau altul inteligent, ca imagine. Dar n-o face. Instituţiile lucrează, să fie lăsate în pace, PSD-ul e cel care se ocupă de problemă.
Piaţa este un organism nou. Nu este autonom de influenţe sau manipulări, nu este o creaţie plătită, este pur şi simplu rezultatul pe care-l are hiperinformarea şi era tehnologiilor internaute asupra unei civilizaţii. Se întâmplă, în astfel de societăţi conectate, ca oamenii care locuiesc în aceleaşi bule să iasă împreună la demonstraţie. Comparaţi cu bătrânii aduşi cu japca aseară la Cotroceni, prin intermediul formelor tradiţionale de media, diferenţele sunt evidente. 
 
Puterea Pieţei, în descentralizarea ei, în felul în care aduce oameni împreună, este şi o slăbiciune. Nu are lideri. Are niscaiva organizatori şi atât. Nu acceptă lideri sau idei clare. Nu este o adunătură de jurişti, gata să scrie justificări de nivel CCR la adresa Guvernului. Dar nici nu este o creaţie de care să nu se ţină cont.
PSD-ul acţionează politic, tratând Piaţa ca o curiozitate. Încă nu-şi poate imagina altceva decât o mişcare definită de politică, internaţională sau locală, oameni plătiţi etc., dar măcar are o formă în care trage.
Următoarea perioadă va fi dificilă pentru Piaţă, pentru că se va reveni la formele tradiţionale de media şi la Vechea Lume pentru a strânge rândurile PSD şi ale electoratului său. Nu vă faceţi iluzii de putere, dacă s-ar ţine mâine alegeri, PSD ar pierde majoritatea actuală. 
 
Alegeri nu se fac nici mâine, nici duminică. Cu toate acestea, o intenţie de vot mai slabă sugerează şi baroni locali lăsaţi pe tânjeală, frică de protestatari, neînţelegerea lor şi aşa mai departe. De aceea PSD va şi începe un proces de reformă în următoarele săptămâni, aparent pentru a lua faţa manifestanţilor, dar real pentru o curăţenie de primăvară. Testul va fi făcut din manifestaţii pro-Guvern. Ai scos doar doi oameni? Te-am curăţat!
 
În acelaşi timp, pe alt plan, legenda sau contextul ales pentru acest întreg efort este unul de discreditare a lui Iohannis, ca fiind singura parte instituţională a problemei PSD. Ei nu au în cine să lovească prea direct, din partea unei alte instituţii. Pieţarii pot fi bătuţi de jandarmerie, aia ar fi singura interacţiune instituţională posibilă. Nu se poate întâmpla, dar cu Iohannis, în schimb, este jocul politic obişnuit, iar pesediştii sunt maeştri la asta. 
 
Dacă Piaţa rezistă şi creşte, îşi identifică lideri şi sparge al patrulea perete, cel al mass-mediei tradiţionale, PSD-ul poate deschide ambii ochi şi acceptă public, instituţional, că există o problemă. Deocamdată nu o face pentru că n-are de ce, sute de mii de luminiţe aprinzând noaptea neagră sau nu. 
 
Dacă Piaţa moare, chiar şi lent, s-a terminat orice discuţie.