Retragerea  lui Antonescu prefigurează viitorul politic al lui Ponta

Înţeleg de ce este aşa de disperat Victor Ponta, după plecarea lui Crin Antonescu din fruntea PNL, dacă inventează tot felul de scenarii securistice, băsiste, intoxicări ale presei, pentru a explica un lucru atât de simplu. Crin Antonescu a înţeles, inclusiv după vizita în SUA, că nu se poate spăla de păcatele din vara lui 2012, şi că destinul său politic a ajuns la final.

Nimic nu poate scuza derapajele de la democraţie, de la principiile statului de drept.

 „Reacţia devastatoare” după marţea neagră, cum singur a caracterizat-o, i-a spus că nici românii nu sunt atât de naivi să nu priceapă rosturile şi importanţa independenţei justiţiei.

Prin ruperea USL a crezut că va fi iertat, că „eu te-am făcut, eu te omor”, va fi suficient pentru eliberarea de povara atentatului la democraţie din 2012.

N-a fost suficient. Spre deosebire de Ponta, Antonescu a înţeles dar a şi recunoscut acest adevăr evident.

Şi a tras singura concluzie, cât de cât, onorabilă. S-a retras din politică, cu regretul că n-a fost suficient de inteligent să înţeleagă în ce capcană nenorocită l-a împins Ponta.

Este un exemplu care va face istorie. Primul politician care pleacă singur, înainte de a fi alungat de voturile românilor.

Urmează la rând Victor Ponta

Influenţa partenerilor României, din Europa şi America, este şi va fi importantă.

Victor Ponta n-a mai făcut de mult timp vreo vizită oficială, dă din gură în ţară, peste hotare nu-l mai ascultă nimeni.

Fiind mai „copil” şi mai necopt, în comparaţie cu Antonescu, n-a înţeles, încă, faptul că traseul său politic este terminat, după evenimentele din 2012. Că şefii statelor şi guvernelor occidentale nu dau bani pe un politician care a pus sub semnul întrebării statul de drept.

Dar nu asta este cel mai important.

De la cei 7,4 milioane de români, care ar fi votat împotriva lui Băsescu, la cei 4,5 milioane care au votat USL în decembrie 2012, la  2 milioane care au votat PSD la recentele europarlamentare, există o prăbuşire dramatică în opţiunile românilor.

Oricât ar fi de mare optimismul afişat al lui Victor Ponta, cifrele sunt cifre, nu le poate ignora.

Pentru prezidenţiale, câştigătorul ar avea nevoie de 5 milioane de voturi. Chiar prin creşterea prezenţei la vot, este greu de crezut că există încă 3 milioane de români care-i vor da votul lui Ponta, deşi nu s-au deranjat la europarlamentare. Se ştie că electoratul PSD este disciplinat, vine la vot când îl chemi. Mai mult de 3 milioane de voturi nu are cum să obţină  candidatul stângii la prezidenţiale, total insuficient pentru castigarea presedintiei.

Ceva, ceva, înţelege şi Ponta, dacă a evitat să-şi anunţe candidatura, imediat după 25 mai, aşa cum a promis.

Iar păcatele sale sunt mult mai mari, comparativ cu acelea ale lui Antonescu:

Plagiatul, lovitura de stat din 2012, parteneriatul cu Voiculescu, „nu mă dezic de Duicu, Prioteasa şi toţi ceilalţi”, HG şi alte acte ale guvernului cel puţin dubioase, atacurile repetate la adresa justiţiei, demonizarea continuă, ilogică şi inutilă a lui Traian Băsescu, scăderea încasărilor la buget şi creşterea evaziunii fiscale, masacrarea Legii Educaţiei Naţionale, minciunile de zi cu zi, etc.

Victor Ponta e mai puţin inteligent, comparativ cu Antonescu. Pricepe mai greu şi nu vrea să accepte inevitabilul. Probabil va trebui să fie zdrobit de votul popular, pentru a accepta inacceptabilul: şi-a încheiat cariera politică în momentul când a intrat în jocul lui Voiculescu şi a altor corupţi, pentru a-i salva de justiţie.

Aşa ceva nu iartă nici românii nici partenerii noştri euroatlantici.

În locul unei cariere politice, posibil de succes, Victor Ponta se va vedea în curând exclus definitiv din sfera politicienilor frecventabili, atât de electoratul român cât şi de conducătorii altor state.

Nu va fi nici primul nici ultimul care sfârşeşte astfel, înainte chiar de a începe o carieră politică.

Trăim o altă lume, asta nu înţelege premierul nostru. Nu sunt suficiente nici două nici nouă televiziuni, care să spele creierele alegătorilor.

Trăim în lumea internetului, a reţelelor de socializare, a călătoriilor peste hotare, trei milioane de români muncesc peste graniţe şi înţeleg ce se întâmplă în ţările unde-şi desfăşoară activitatea.

Ramân doar două întrebări.

Va pleca singur Victor Ponta, aşa cum a făcut Antonescu, sau va aştepta să fie aruncat la groapa de gunoi a istoriei de votul popular?

Vor accepta apropiaţii şi colegii lui Ponta, să fie traşi de către acesta, la aceeaşi groapă de gunoi, sau îl vor părăsi înainte de deznodământul final, aruncându-l si pe el in afara jocului politic?

Cu excepţia acestor două întrebări, soarta lui Ponta este pecetluită.

Antonescu are doar meritul de a fi înţeles mai devreme.