Radu Ioanid, după ce Primăria a respins Muzeul Holocaustului pe Lipscani: Votul spune: «evreii la periferie»! Asta au mai spus Ion Antonescu şi Ceauşescu

Într-un interviu pentru „Adevărul“, Radu Ioanid, director în cadrul Muzeului Holocaustului din Washington, critică decizia Consiliului General al Capitalei de a se opune ca o clădire de pe Lipscani să fie transformată în Muzeul Naţional de Istorie a Evreilor şi al Holocaustului în România. „Este vorba de dorinţa de a ghetoiza acest muzeu, de a-l trimite într-o zonă care nu e accesibilă“, susţine Radu Ioanid, care a găsit şi un vinovat.

Adevărul: La dezbaterile din Consiliul General, viceprimarul PSD al Capitalei, Aurelian Bădulescu, spunea că centrul istoric al Bucureştiului este o zonă „plină de românism“. Intră „românismul“ în contradicţie cu un muzeu al Holocaustului?
Radu Ioanid: Românismul e un concept care presupune un naţionalism puţin exacerbat. Domnia sa a vrut să spună că evreii nu au ce căuta în centrul oraşului. Este o formulare veche, folosită atât de Ion Antonescu, cât şi de Nicolae Ceauşescu. Vă reamintesc că pe strada Sevastopol, la doi paşi de Calea Victoriei, a existat un cimitir evreiesc, care a fost distrus de Ion Antonescu, cu munca forţată a evreilor, iar când comunitatea evreiască din Bucureşti  a vrut să construiască acolo un cămin de bătrâni, Ceauşescu personal a spus: „Nu, mergeţi la Străuleşti (cartier situat la marginea Bucureştiului – n.r)!“. În locul cimitirului, Ceauşescu a construit un hotel al partidului. Deci avem nişte vechi reflexe totalitare, cu nuanţe antisemite. Pe strada Lipscani erau şi magazine evreieşti, şi magazine armeneşti, şi magazine româneşti, deci afirmaţia viceprimarului mi s-a părut cel puţin deplasată, dacă nu mai mult.

Când au început discuţiile pentru Muzeul Holocaustului?
Guvernele care s-au succedat în ultimii ani au sprijinit acest proiect, începând cu premierul Victor Ponta, continuând cu Dacian Cioloş, la fel domnul Dragnea şi doamna primar general Firea. De asemenea, preşedintele Klaus Iohannis şi predecesorul său Traian Băsescu au susţinut proiectul. Aşadar, am avut un sprijin foarte puternic şi neechivoc din partea statului român. A existat chiar şi un consens între preşedintele Iohannis şi guvernele PSD, pentru că s-a înţeles că e un proiect de ţară.

Consilierii locali au spus că în clădirea destinată muzeului urma să se facă Pinacotecă.
Iniţial, această clădire a fost atribuită printr-o hotărâre a Consiliului General Institutului „Elie Wiesel“ pentru a deveni Muzeul Holocaustului.

Când a fost adoptată acea hotărâre?
În urmă cu un an şi jumătate. În acel moment, era o discuţie ca în acea clădire de pe Lipscani să fie mutată Prefectura Capitalei. Deci statului acestei clădiri a fost neclar, dar, în final, s-a decis ca acolo să fie Muzeul Holocaustului.

De ce nu a rămas în vigoare acea hotărâre a Consiliului General şi a fost nevoie de un nou vot?
Un grup de indivizi, pe care nu vreau să-i caracterizez, pentru că nu vreau să le fac publicitate, au dat în judecată Primăria pe o tehnicalitate, spunând că nu s-au respectat formele legele de atribuire a clădirii. Judecătorul le-a dat dreptate, spunând că această clădire trebuia atribuită de primărie printr-o hotărâre ordinară, iar primăria a atribuit-o printr-o hotărâre extraordinară.

Din ce zonă vin oamenii care au dat primăria în judecată?
Unul dintre ei face propagandă legionară, iar ceilalţi au intervenit brutal în manifestările LGBT de la Muzeul Tăranului.

În urmă cu un an şi jumătate, era aceeaşi majoritate în Consiliul General. De ce nu a trecut o nouă hotărâre la vot?
Între timp, doamna viceprimar Tomniţa Florescu, de la ALDE, a început o campanie deliberată, apăsând pe foarte mute pârghii, unele chiar de natură imobiliară, încercând să ofere în schimb alte clădiri Institutului Wiesel, dar nu cea din centru.

Clădirea din centru e vizată de mafia imobiliară?
Îmi este greu să spun. Am avut nişte indicii în acest sens, dar nu vreau să elaborez, pentru că nu am dovezi foarte clare.

Cu domnul Tăriceanu, şeful politic al doamnei Florescu, aţi vorbit?
Atitudinea domnului Tăriceanu a fost absolut favorabilă, chiar de mare simpatie. Cred că aici avem de a face cu un caz de subordonare al doamnei viceprimar. Doamna Florescu s-a solidarizat public cu oamenii care au dat în judecată primăria, mulţumindu-le pentru iniţiativă. Eu nu pot să exprim decât stupefacţie.

Au lipsit două voturi ca hotărârea să fie adoptată. Cum vă explicaţi eşecul, din moment ce PSD şi PNL au votat pentru?
Trebuie să le mulţumim consilierilor generali care au votat în favoarea acestei decizii. A contat această aserţiune, că evreii nu au ce căuta în mijlocul oraşului. Este o afirmaţie cu tentă antisemită, fie că cel care a făcut-o, viceprimarul, îşi dă sau nu seama.

Totuşi, nu e cam mult spus că a fost o poziţie antisemită?
Dacă nu ar fi fost această afirmaţie, că Muzeul Holocaustului nu are ce căuta pe una dintre străzile cele mai importante din Bucureşti, n-aş fi îndrăznit să fac această afirmaţie. Este vorba de dorinţa de a ghetoiza acest muzeu, de a-l trimite într-o zonă care nu e accesibilă.

Nu credeţi că a fost vorba mai degrabă de nepăsare decât de antisemitism?
A fost şi nepăsare, dar şi o doză serioasă de primitivism. Rezultatul votului a fost: evreii la periferie! Acest proiect a fost aruncat înapoi cu un an şi jumătate prin inconştienţa şi primitivismul unor consilieri generali.

PSD şi PNL au votat pentru. ALDE împotrivă. USR cum a votat?
La primul vot s-a abţinut, iar la al doilea vot, unii au fost pentru, alţii împotrivă.

Problema evreiască încă e un subiect tabu pentru politicenii români?
Nu şi da. Dacă vorbim despre clasa politică de vârf, răspunsul e negativ. Politicienii români sunt europeni, sunt occidentali şi ultracivilizaţi. Sub suprafaţa apei, România e o ţară cu o foarte purternică tradiţie antisemită, iar aceste lucruri nu dispar cu una, cu două. Aceste accente, să nu permitem un muzeu al evreilor în centrul oraşului, sunt împotriva tendineţelor europene. La Budapesta, au un muzeu foarte bun al Holocaustului, dar l-au plasat intenţionat la periferie, ca să nu meargă lumea acolo. E o şmecherie ieftină, pe care anumiţi politieni români au învăţat-o. Dar dacă ne uităm la marile capitale - Londra, Paris , Berlin – vedem că astfel de memoriale ale istoriei evreilor sunt în centru.

În urmă cu câteva luni, Ilan Laufer, refuzat de preşedintele Iohannis la Ministerul Dezvoltării, l-a acuzat pe şeful statului de antisemitisim. A fost antisemitism?
Prostii. Dacă mă calcă cineva pe picior în tramvai nu înseamnă că e antisemit.