În vremuri bezmetice, când ticăloşii au devenit administratorii absoluţi ai acestor lucrări, aceştia au ştiut plătească poliţe valorificând exact diferenţa dintre litera lor şi ceea ce firea umană poate să facă. În Evul Mediu, Inchiziţia a fost instrumentul exemplar prin care erau pedepsiţi cei care îndrâzneau să interpreteze Biblia altfel decât o făceau capii Bisericii.

Iar ceea ce în Biserică a fost o aberaţie, o anomalie vremelnică, în comunism a devenit regula. Capii regimurilor comuniste au învăţat la perfecţie tehnica prin care, folsind acelaşi text al lui Marx, dădeau şi linia Partidului, dar în acelaşi timp pedepseau atât deviaţioniştii de dreapta, cât şi pe cei de stânga. Aşa a ajuns, în sistemele comuniste, minciuna la rang de artă.

Sunt convins că Sorin Grindeanu, şi el un biet om, a încercat atât cât a putut să respecte programul de guvernare. S-a prins destul de târziu că e peste puterile omeneşti, iar când în sfârşit s-a prins, era prea târziu: anturajul de partid lansase deja primele atacuri.

Lăsăm naivilor opţiunea să creadă că adevărata cauză a înlăturării lui Sorin Grindeanu a fost nerespectarea programului de guvernare – după cum le lăsăm şi speranţa că cel care va urma îl va respecta la literă. O altă opţiune, poate mai validă, este aceea că debarcarea domnului Grindeanu s-a datorat faptului că nu a respectat ceea ce însuşi domnul Grindeanu, în sfârşit, a definit abia după ce guvernul său a fost demis: agenda ascunsă a lui Liviu Dragnea.

Agenda ascunsă? De unde ştiu eu sintagma asta? Aha, cred că am folosit-o de vreun milion de ori în timpul crizei ordonanţelor de astă-iarnă. Din păcate, domnul Grindeanu nu a dezvoltat ieri, în conferinţa de presă, conceptul de agendă ascunsă care i-a adus pieirea. Asta dovedeşte că, în pofida rebeliunii de cîteva zile, încă nu a găsit calea să devină un om de onoare. Rămâne în continuare un om de partid, care ştie că despre unele lucruri ruşinoase nu se vorbeşte niciodată în public. Oprindu-se la timp, Sorin Grindeanu a fost aidoma ereticilor care abjurau pe rug imediat ce călăul aprindea bricheta - sau ca deviaţioniştii care, în Biroul Politic, îl proslăveau pe Stalin că le arată calea cea dreaptă către plutonul de execuţie.

Dar să-l lăsăm pe Sorin Grindeanu, că pare deja istorie, şi să privim cu încredere spre viitor. Acolo ne aşteaptă Liviu Dragnea. După eşecurile Shhaideh şi Grindeanu, logica şi simţul comun spun că acesta ar trebui să schimbe tactica şi să avanseze ca propunere de premier o persoană de foarte bună calitate profesională şi morală. Aici intervine însă o piedică pe care însuşi Liviu Dragnea şi-a construit-o: ce i-a făcut lui Grindeanu. Un om de bună calitate ar cumpăni serios înainte de a accepta funcţia - şi sunt deja informaţii că cel puţin un asemenea personaj i-a prezentat domnului Dragnea un refuz cât se poate de ferm.

O altă opţiune ar fi ca Liviu Dragnea să convingă la acceptarea funcţiei o persoană încă şi mai obedientă decât a putut să fie, până la un punct, Sorin Grindeanu. Aici însă se ridică o altă problemă: respectul de sine al întregului popor român, dacă asta o însemna ceva pentru Liviu Dragnea.

O alegere dificilă, pe care Liviu Dragnea nu o poate rezolva decât dacă se hotărăşte într-un fel sau altul: fie vrea respectarea nu întocmai, ci într-o măsură rezonabilă şi uman posibilă a programului de guvernare, fie vrea respectarea întocmai a agendei sale ascunse.

Când să închei aceste rânduri, iată ce aflăm de la domnul Dragnea: din cauza întârzierilor generate de Sorin Grindeanu, programul de guvernare urmează să sufere modificări. Despre agenda sa ascunsă n-am aflat nimic nou, cu toate că şi aceea pare întârziată.