PPMT, UDMR, aceeaşi Ungarie

Noua regiune dorită de UDMR în N-V României, Partium, provine de la încălecarea abuzivă de către statul maghiar de altădată a unei regiuni devenită ”Partium regni Hungariae”, adică ”a părţii regatului Ungariei”. Cum poate cineva în România să ne ceară să recunoaştem o asemenea regiune şi denumire? Şi prin ce diferă această propunere de protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei, ideea infamă asumată acum oficial de PPMT?

Teme-te de politicienii maghiari şi când îţi fac daruri. Propunerea UDMR voia probabil să fie o cale de împăciuire: dacă nu recunoaşteţi invenţia Ţinutului Secuiesc sau protectoratul Ungariei, haideţi că venim cu altă idee, mai puţin controversată. Numai că Partium face referire direct la domnia Ungariei asupra Transilvaniei, la fel după cum stema Ungariei pusă pe şcolile din România face referire la dominaţia samavolnică a acestui stat asupra teritoriilor româneşti. Să o spunem răspicat: Transilvania nu este ”partea regatului Ungariei!” (Partium regni Hungariae).

Pe de altă parte, PPMT, partidul lui Tokes, prin vocea liderului său Toro Tibor, susţine în presa maghiară că protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei ar fi o idee bună şi benefică. Trecutul ne-a arătat cât de bine au fost trataţi românii de Budapesta, capitala care încă nu s-a dezmeticit din visul ei fals imperial. În plus, cum îşi permite un partid înregistrat în România să-şi asume oficial dezmembrarea ţării? Interzicerea lui de către autorităţile în drept mi s-ar părea o măsură de bun simţ.

În virtutea toleranţei româneşti şi a bunei convieţuiri, noi am pus acea istorie în paranteză, pentru ca umbrele ei să nu afecteze bunele relaţii cu etnia maghiară. Cei care zgândăre trecutul sunt însă politicienii maghiari, care vor cu tot dinadinsul să ne reamintească prin  ce am trecut sub ”protectoratul” Budapestei, atunci când românii erau cu forţa pe ”partea regatului Ungariei”.

Cu privire la Partium, referirea la istoria locului, făcută de deputatul UDMR Cseke Attila, un alt promotor al ”părţii Ungariei” în România, este o mare greşeală, pentru că noi ne-am eliberat de împilarea statului vecin şi nu avem de gând să cedăm de bunăvoie ceea ce înaintaşii noştri au dobândit cu sânge, deşi era dreptul lor firesc. De fapt, orice referire a politicienilor maghiari la drepturile lor istorice asupra Transilvaniei reprezintă o gravă ofensă adusă românilor după secolele de crime şi împilare maghiară. În virtutea toleranţei româneşti şi a bunei convieţuiri, noi am pus acea istorie în paranteză, pentru ca umbrele ei să nu afecteze bunele relaţii cu etnia maghiară. Cei care zgândăre trecutul sunt însă politicienii maghiari, care vor cu tot dinadinsul să ne reamintească prin  ce am trecut sub ”protectoratul” Budapestei, atunci când românii erau ţinuţi cu cu forţa pe ”partea regatului Ungariei”.

Este îngrijorător că UDMR, care se prezintă pe sine ca o formaţiune moderată care nu agreează oficial declaraţiile Jobbik sau elucubraţiile lui Tokes şi ale PPMT, ajunge să facă acelaşi lucru, dar cu alte cuvinte. Cine o să-i mai creadă pe liderii UDMR că reprezintă un factor de echilibru dacă iniţiativele lor duc tot spre Ungaria şi spre trecutul ruşinos al acestui stat în raport nu doar cu România, ci şi cu alte popoare vecine? Noi, cei care am avut de suferit, suntem dispuşi să ne uităm doar spre prezent şi spre viitor. Culmea este că tocmai cei care ar trebui să-şi ascundă trecutul de asuprire sunt cei care fac vâlvă pe seama lui, dorind cumva să-l reînvie. Şi atunci, nu vom ajunge să ni-l amintim şi noi? Politicienii maghiari care spun că îşi apără comunitatea prin recursul la trecut sunt cei mai mari duşmani ai etniei maghiare. Un sondaj recent arată că sentimentele anti-maghiare în România au crescut îngrijorător. Căutaţi vinovaţii la politicienii care pretind că vorbesc în numele cetăţenilor români de etnie maghiară. Orice tensionare a bunei convieţuiri li se datorează în mod direct. Şi aceasta pentru că solicitarea de regiuni maghiare cu denumiri infame pentru românii din Transilvania sau propunerile de protectorat din partea Ungariei sunt echivalente, prin absurd, cu a institui în sudul României o regiune otomană, în virtutea istoriei de toţi cunoscute. Şi care ar trebui să se numească, conform cu aceeaşi istorie, Paşalâc. Atât de absurde şi de ofensatoare sunt propunerile politicienilor maghiari!