Politica în 2016, ce se poate schimba

Sfârşitul primului an de mandat al preşedintelui Iohannis a schimbat peisajul politic. Ce va urma?

În condiţiile actualelor legi pentru alegerile locale şi parlamentare din 2016, sistemul cu două partide mari are toate şansele să se perpetueze. Totuşi, schimbări importante pot apărea.

Deşi noua lege care uşurează mult înfiinţarea partidelor politice este în funcţie, din acestă direcţie nu se vede niciun fel de modificare spectaculoasă de peisaj. Sistemul celor două partide mari s-a consolidat atât de mult în ultimii ani, încât apariţia unei noi forţe politice semnificative încă nu se poate realiza. Forţa PSD şi a PNL stă în organizaţiile locale. Aici se vede eficienţa maşinăriilor electorale şi cele două partide s-au asigurat în deplină cooperare că nimic nu se va schimba. Legea prin care primarii sunt aleşi într-un singur tur de scrutin reflectă interesul comun al PSD şi al PNL de a păstra situaţia de moment din teren. Ambele partide sunt mulţumite cu ceea ce au şi au reuşit să blocheze posibilitatea unor noi veniţi pe scena politică de a urca pe scara puterii.

Odată securizată scena locală, se rezolvă şi ecuaţia alegerilor parlamentare. Lupta se va da între aceleaşi forţe, PSD şi PNL, fără ca vreuna să câştige majoritatea absolută pentru formarea guvernului. Urmează stabilirea partidului balama pentru ca parlamentul să investească un nou executiv.

Până la căderea guvernului Ponta, PSD s-a bazat pe, Partidul Conservator, UNPR şi pe grupul Tăriceanu. Pentru 2016, social-democraţii se văd în situaţia de a conta mai puţin pe astfel de aliaţi care s-ar putea să nu se mai regăsească în viitorul parlament. PSD are de luat repede decizia strategică dacă oferă aliaţilor mai mici locuri pe propriile liste, aşa cum a făcut-o de multe ori până acum sau dacă păstrează totul pentru candidaţii proprii, lăsându-şi partenerii să se descurce singuri. Politica oferirii de locuri pentru aliaţi a dat roade pe termen scurt, dar pe parcursul derulării mandatelor s-a văzut că verigile slabe au cedat la schimbările politice şi grupurile aliate au schimbat majorităţi după cum a bătut vântul.

La rândul său, PNL s-a bazat mai puţin pe formaţiuni satelit, dar liberalii au de finalizat construcţia politică începută prin fuziunea cu PDL.

Principalul pericol cu care se confruntă atât PSD, cât şi PNL este slaba încredere pe care populaţia o are în partidele politice. Cu o cotă de sub 10%, cât au în prezent partidele în încrederea electoratului, sistemul se află sub cota de avarie.

Soluţia este promovarea figurilor noi şi reforma criteriilor de selecţie a reprezentanţilor partidelor la nivel local şi central.

Dacian Cioloş a spus că nu este interesat de o carieră politică după terminarea mandatului de premier tehnocrat, dar asemenea declaraţii nu au termen de valabilitate de lungă durată. Noi condiţii politice pot justifica răzgândiri în domeniu. Dacă premierul îşi păstrează o cotă ridicată de încredere, este foarte posibil să-l vedem în continuare într-o poziţie de prim-plan, mai ales că oferta de lideri nu este dintre cele mai bogate, nici pe partea stângă, nici pe partea dreaptă a scenei.

Dacă nu se poate conta pe apariţia de formaţiuni noi, ceea ce devine important în perspectiva alegerilor din 2016 este cât de mult va fi pusă în practică intenţia afişată a partidelor mari de a face reforme. PSD şi PNL pot mima reforma reală sau se pot angaja într-un proces real de schimbare.

În acestă privinţă, preşedintele Iohannis are un rol de jucat. Ca exponent al îngrijorărilor şi al preocupărilor venite din societate, el poate menţine presiunea asupra formaţiunilor politice pentru ca reformele reale să fie adoptate. În lipsa dublei presiuni, cea venită din partea ”străzii” şi cea instituţionalizată din partea preşedinţiei, partidele nu vor face nimic pentru a se schimba în bine şi criza de încredere se va adânci şi mai mult anul viitor.