Preşedintele are dreptate să susţină că o vizită în străinătate, cu atât mai mult într-o ţară cu probleme extrem de delicate, se pregăteşte din vreme, prin colaborare strânsă între preşedinţie şi guvern. Pesemne că Liviu Dragnea se preface că uită că principalul rol în înfăptuirea politicii externe îi revine preşedintelui României. Inclusiv în controversata problemă a mutării ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim (agreată de SUA şi, de două zile, de Cehia), guvernul face pregătirile tehnice, administrative etc., dar decizia o va lua preşedintele României - aşadar, nicidecum preşedintele partidului de guvernământ. Faptul că Liviu Dragnea ar vrea să fie simultan şi preşedinte de partid şi preşedintele României arată cât de mult îi datorează mentalităţii ceauşiste.

Tot declaraţia preşedintelui arată o anumită îngrijorare cu privire la anumite ,,înţelegeri secrete” ce s-ar face între Dragnea, sau guvern, şi partea evreiască. Este uşor de văzut că preşedintele Iohannis crede că aceste înţelegeri sunt de fapt private, adică făcute în interes propriu, personal sau, eventual, de partid, nicidecum nu ar fi contracte economice sau diplomatice, publice, deschise.

După mine, acuza aceasta este deosebit de gravă, căci înseamnă deturnare, abuz de funcţie, adică folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine avantaje în nume personal. Cum sunt deturnate tocmai interesele României este nevoie să se sublinieze cu putere nocivitatea acestor demersuri.

În aceste condiţii, se poate spune că secretomania a fost firească: vizita nu urmăreşte decât simple întâlniri de lucru, convorbiri pe teme bilaterale etc. Aşadar, nu e nimic concret sau constructiv de obţinut în urma acestei vizite. Era deci normal ca o vizită semi-oficială să fie semi-clandestină.

Această deturnare a politicii externe româneşti poate avea consecinţe grave pe termen mediu şi lung, cu potenţial de atentat la siguranţa naţională a României.

Dincolo de aceste îngrijorări ale preşedintelui Iohannis, pe noi, cetăţenii, contribuabilii, ne mai îngrijorează ceva: vedem, din nou, cât de izolat este de fapt preşedintele Iohannis. Sistemul (ce l-a distrus pe preşedintele Constantinescu) a reuşit să-l ţină pe Klaus Iohannis foarte departe de guvern, de problemele românilor, ca într-un fel de borcan de lux, departe de nevoile societăţii ori de aspectele politice sau economice (deşi, e drept, merge des la schi sau în vacanţe). Pesemne că nici informările zilnice, trimise de servicii, nu spun tot adevărul despre culorile reale ale vieţii românilor. Pesemne că inclusiv manifestaţiile (cum a fost cea de ieri, de la guvern), sunt prezentate drept nişte mofturi ale unor cetăţeni nemulţumiţi de scăderea veniturilor - nicidecum că nivelul de trai a scăzut dramatic şi că majoritatea românilor trăiesc sub pragul de sărăcie.

Îngrijorarea cea mai mare, şi simultan cea mai gravă este alta: dacă preşedintele Iohannis încearcă să ducă o politică externă în limitele stabilite de UE şi de aliaţii noştri, în schimb, Liviu Dragnea şi grupuleţul lui sunt interesaţi să apare şi să promoveze interesele Rusiei şi ale altor ţări ne-membre ale UE. Această deturnare a politicii externe româneşti poate avea consecinţe grave pe termen mediu şi lung, cu potenţial de atentat la siguranţa naţională a României. La o primă vedere problematica mutării ambasadei ar părea să fie o încercare (timidă) de apropiere de americani. Dar privind mai atent, se va vedea că de fapt s-au ,,lansat dezbaterile” în ţară despre mutarea ambasadei, nicidecum nu s-a lansat mutarea. Liviu Dragnea reuşeşte astfel să transporte în afara României atitudini şi comportamente cotidiene practicate de ani buni în România de către PSD (manipulare, dezinformare, dezbinare, politicianism, populism, extremism, fanatism etc.).