O floare şi doi grădinari. Duelurile prezidenţiale INSCOP

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Astăzi, Adevărul a publicat un nou calup din sondajul INSCOP realizat la sfârşitul lunii februarie. Ca de fiecare dată când politica are de-a face cu persoane concrete, interesul public a fost ridicat. Datele pun faţă în faţă ipotetici prezidenţiabili.

Subiecţii au trebuit să indice favoritul în cursa electorală pentru prezidenţiale, în mai multe situaţii. Ce ar fi dacă în turul doi am avea de ales între Crin Antonescu şi Victor Ponta. Dar între Antonescu şi MRU. Dar între Antonescu şi Oprescu. Dar...?

Variantele pot fi supuse discuţiei. De ce astea şi nu altele? La construirea duelurilor s-au luat în calcul cei mai cunoscuţi şi cei mai vizibili politicieni care ar putea fi puşi în situaţia respectivă. Evident, nu avem de-a face cu o simulare propriu-zisă a turului doi din alegerile prezidenţiale ale lui 2014. Suntem departe de turul 1, suntem departe de alegeri, suntem departe de campania electorală, suntem departe de desemnarea oficială a candidaţilor. Până la urmă, suntem departe de 2014.

Contextul de campanie electorală pune un tip de presiune pe electorat, creează altfel spus un mediu specific. Nu prea poţi trăi în afara lui, chiar dacă nu te interesează politica. Chiar şi banala întrebare privind cu ce partid aţi vota dacă duminica viitoare ar fi alegeri nu înseamnă cine ştie ce dacă o adresezi cu un an înainte de campania electorală. Şi să ţinem cont de faptul că, dacă întrebarea este despre un partid, transpunem totuşi respondentul într-un registru politic. Dacă întrebarea se referă la personaje politice şi nu la partide, suntem şi mai departe de o simulare reală a intenţiei de vot – în afară de lipsa cadrului electoral, de lipsa candidaturilor oficializate, ne confruntăm şi cu faptul că alegerea între două persoane concrete presupune percepţia şi a altor aspecte identitare decât a celor politice şi electorale, construite şi accentuate de staffurile de campanie.

Pierdem din posibilitatea de a măsura efectiv intenţia de vot, dar câştigăm în spontaneitatea aprecierii şi o anumită naturaleţe a omului politic. Evaluarea acestuia de către respondent este puternic influenţată de mass-media, desigur, dar nu este ecranată de imaginea livrată de fotografiile, vizitele de lucru şi temele de campanie. Este diferenţa dintre un sportiv aflat în plin antrenament, care îşi face analize şi monitorizări ale performanţelor o dată la câteva zile, şi un om care se duce la sală de plăcere sau din obişnuinţă, dar care nu beneficiază de o supraveghere profesionistă.

Posibilul acţional al perioadelor mult pre-electorale este evident mai mare decât cel al perioadei electorale propriu-zise. Când candidaturile s-au stabilit, imaginile şi mesajele de campanie au fost construite, preferinţele publice se canalizează spre opţiunile reale. Nu mai e loc de improvizaţii. Nu suntem însă acolo. Încă ne permitem să explorăm nişte ipoteze. Am fost întotdeauna adeptul unui mod ideal de a desemna candidaţii: mai puţin politic şi mai mult pe baza testării sociologice prealabile a potenţialului. Dar trebuie să ţinem cont şi de condiţionările vieţii politice reale.

Ei bine, în simularea noastră ne permitem o evaluare cât de cât naturală a percepţiei publicului asupra prezidenţiabililor.

Comentatorii datelor au ridicat şi probleme punctuale: ce facem cu alegerea între Crin Antonescu şi Victor Ponta? Simpatizantul USL ştie foarte bine că Antonescu va fi desemnat candidat al alianţei, dacă nu se întâmplă vreo catastrofă. Alegerea între cei doi este un joc al minţii: între un Victor Ponta foarte prezent public pe chestiuni executive şi un Crin Antonescu care nu are acelaşi tip de expunere şi a cărui funcţie de preşedinte al Senatului nu îl avantajează neapărat într-o asemenea competiţie ipotetică.

O altă discuţie a fost stârnită de încrucişarea opţiunilor cu preferinţele respondenţilor pe partide: distribuţia voturilor pentru Ponta, respectiv Antonescu, între simpatizanţii PNL şi PSD ar trebui uşor desprinsă de bazinul ideologic. Publicitatea electorală a USL din 2012 a fixat destul de bine distribuţia funcţiilor între cei doi lideri. Diferenţele dintre bazinul electoral al liderului, respectiv al partidelor, poate fi explicat şi prin evaluarea personalităţilor respective, detaşată de factorul ideologic. Prezenţa publică, mediatică, notorietatea, popularitatea au mai mult de-a face cu cifrele noastre de azi decât intenţia de vot propriu-zisă. Ce facem însă cu votanţii Forţei Civice care l-au preferat pe Ponta lui Antonescu? Destul de simplu. În primul rând, în toate cercetările sociologice, nu poţi trage concluzii neapărat relevante privind opţiunile de opinie nu foarte semnificative statistic. Gândiţi-vă la procentul de votanţi ai Forţei Civice, pe care îl raportăm la numărul de subiecţi din eşantion şi pe urmă îl împărţim între cei care au ales să nu răspundă, si cei care au ales între Ponta şi Antonescu. Nu e tocmai un număr relevant de opţiuni. Asta e drama opţiunilor minoritare în sondajele de opinie publică. Dacă insistăm însă să găsim o explicaţie, putem spune că subiecţii votanţi ai FC care au fost dispusi să exprime o opţiune între Ponta şi Antonescu, l-au refuzat în mod natural mai degrabă pe liderul liberal tocmai pe ideea că, în termeni reali, acesta ar fi contracandidatul lui MRU la prezidenţiale, nu Victor Ponta. În plus, Antonescu şi MRU ar fi în competiţie directă, pe zona de dreapta a axei ideologice.

Testul ipoteticelor dueluri prezidenţiale nu este, până la urmă, neapărat relevant pentru liderii USL, în momentul de faţă. Cel puţin în configuraţia politică actuală. Este mai degrabă relevant pentru forţele politice ale opoziţiei, în termeni de design al candidaturii unui prezidenţiabil cu şanse reale.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite