O clasă politică la căruţa lui ”traianbăsescu”

Este trist că, după ce a petrecut zece ani în funcţia de preşedinte şi vreo douăzeci de ani în politica de vârf, cam toţi politicienii se luptă cu acelaşi traianbăsescu. ”traianbăsescu” a devenit pentru toţi - unii de dreapta, unii de stânga, alţii pierduţi în meandrele doctrinelor - substantiv comun. Îi pronunţă numele dintr-o suflare, fără pauză: traianbăsescu.

Mai multe straturi de PSD-işti, de la Adrian Năstase la Mircea Geoană şi apoi la Victor Ponta, s-au luptat şi se mai luptă cu traianbăsescu. Mai multe garnituri de conducere liberale, de la echipa lui Călin Popescu Tăriceanu la cea a lui Crin Antonescu s-au luptat şi se tot luptă cu acelaşi traianbăsescu. Cu el se mai luptă de ceva vreme şi Vasile Blaga  (şi nu doar din momentul în care a devenit preşedinte al PDL). De ochii lumii şi, poate de frică, l-a susţinut în timpul Referendumului de suspendare din funcţie din 2012. De fapt este unul dintre adversarii lui traianbăsescu de mai multă vreme. Iată cum, la o primă enumerare, socotim multe generaţii de politicieni care se tot luptă, se-nfoaie şi, într-un final, rămân tot în siajul actualului preşedinte care predă lecţii politice pe viu, după cum a fost cazul în ziua de marţi, 11 iunie.

”Şah”, a scris Cristian Preda după ce preşedintele a declanşat procedurile pentru un nou Referendum ca răspuns la Constituţia hazlie a comisiei Antonescu. Offside, ca să înţeleagă şi Gigi de la Rahova.

Preşedintele îşi demolează adversarii cinic şi fără remuşcări de mai mult de zece ani, de când şi-a făcut încălzirea cu Victor Ciorbea şi Petre Roman. Le găseşte vulnerabilităţi tuturor deşi, după un deceniu la cârma ţării, el este omul cu o mie de vulnerabilităţi. Dacă arunci apă spre traianbăsescu, pe partea cealaltă ar trebui să vedem o stropitoare. S-au tras în el atâtea cartuşe politice, personale, profesionale şi familiale încât un ciur n-ar trebui să aibă mai multe găuri decât costumul preşedintelui. O fi traianbăsescu un politician redutabil, aşa cum l-au numit inclusiv adversarii, dar mai degrabă se vede că ceilalţi sunt nişte politicieni şi strategi extrem de slabi. Când ai un om cu atâtea vulnerabilităţi, iar tu greşeşti sistematic ţinta, se cheamă că te-mpuşti în picior şi nici măcar nu-ţi dai seama.

A trecut aproape un sfert de secol de la Revoluţie iar dominaţia politică cvasi-totală a unui lider timp de mai mult de zece ani nu e vreo bucurie pentru o civilizaţie politică. Când vezi un meci sportiv şi nu ţii cu o echipă, de cele mai multe ori îţi doreşti să câştige cei mai slabi. Întrebare pentru adversarii lui traianbăsescu - substantivul - pe care îl tot înfruntă dar fac ce fac şi rămân mereu în siajul său. Cu cine ţine poporul în politică?