Este vorba despre schimbarea sistemului de impozitare, dublată de crearea unei armate de funcţionari guvernamentali care va intra în casa şi va controla viaţa fiecărui cetăţean.

De când se află la Palatul Victoria, guvernul s-a remarcat printr-o activitate de propagandă intensă de parcă alegerile ar fi urmat să vină şi nu ar fi fost de curând câştigate. Miniştrii cabinetului au devenit îndrumătorii naţiunii, ies la tablă în fiecare seară şi explică poporului cum va curge din ceruri lapte şi miere. Cifrele se înşiruie pe ecrane, zâmbetele se lăţesc, sunt promisiuni cât pentru zece campanii electorale de acum înainte.

În euforia generală, întrebarea cheie - de unde bani pentru toate acestea? – nici nu s-a mai pus.

Confuzia în care a ajuns legea salarizării unitare, marele proiect de forţă al guvernării, demonstrează diferenţa dintre promisiune şi realitate.

Iniţial, trebuia să fie un proiect de lege al guvernului, asumat prin celebrul program de guvernare. După negocieri, discuţii şi dezbateri, pe când se aştepta forma finală a textului pentru a fi trimis de executiv către parlament, s-a schimbat abordarea. Nu va mai fi proiect de lege. Va fi iniţiativa parlamentară a senatorilor şi deputaţilor PSD care au fost chemaţi în şedinţă la Sinaia pentru a da girul partidului importantei legi. Luni, 10 aprilie, având înaltul aviz politic, textul urma să fie preluat de parlamentari şi introdus pe ordinea de zi.

Luni, 10 aprilie, s-a mai amânat încă odată. Preşedintele Dragnea zice că poate să mai aştepte o săptămână, să-şi dea oamenii cu părerea. Sigur, e foarte bine să se discute. Dar se discutase luni de zile la Ministerul Muncii, apoi în partid. S-a spus că s-a apelat la soluţia iniţiativei legislative tocmai pentru a nu mai sta o lună în dezbatere publică şi a nu se pierde timpul. Asta a fost explicaţia oficială a PSD.

După care a venit bomba: guvernul va introduce impozitul global pe gospodărie şi va înfiinţa o armată de 35.000 de consilieri fiscali care să îndrume populaţia!

Ce este o gospodărie în accepţiunea guvernului? Nu se ştie. Ideea este că toate veniturile acestei entităţi numită gospodărie vor fi verificate de armata de consilieri fiscali. Să ne închipuim cum ar funcţiona în România un asemenea sistem.

Cine plăteşte cu salarii enorme consilierii fiscali? Guvernul.

Ce vor face aceşti oameni? Vor intra în casele tuturor. Vor verifica. Vor şti totul. Vor decide care va fi nivelul impozitelor şi cel al deducerilor. Practic, viaţa tuturor va fi supravegheată direct de aceşti consilieri. Rezultatul? Nu poate fi decât unul, într-o ţară ca România. Controlul asupra votului.

Poate că în marile oraşe va fi mai dificil. Aici oamenii sunt angajaţi, sunt mai greu de influenţat. Dar la ţară şi în oraşele mici? Sunt milioane de gospodării de subzistenţă. Veniturile ţin de creşterea unui viţel, vinderea unui miel, a unui porc. Depinde de consilierul fiscal modul în care calculează impozitul. Dacă te mişti bine ai toate şansele să nu ţi se treacă totul la catastif. Dacă nu, devii bun de plată şi pentru ce nu ai. Astfel vei fi mai grijuliu cu votul tău. Şi aşa lucrurile se leagă. Este sistemul perfect prin care cei de la putere nu vor mai pierde niciodată alegerile.