Nu este admisibil ca în numele luptei anticorupţie să avem şi pierderi „colaterale“!

În această notă citesc mesajele din ultimul timp ale lui Traian Băsescu. Beneficiar al unei experienţe importante, pe care nimeni nu i-o contestă, Traian Băsescu a simţit ca justiţia o mai ia şi pe arătură. Doar că această tendinţă înseamnă vieţi omeneşti distruse, lucru cu care nu trebuie să se joace nimeni.

Din păcate, toţi criticii săi, şi nu puţini, unii foşti susţinători, reduc totul la ecuaţia: Băsescu atacă justiţia pentru Udrea, fără să se aplece asupra argumentelor aduse.

Tratează totul în sentinţe, nu cu argumente. Vechea meteahnă a românilor, atitudinea maniheistă asupra unor probleme importante, în care se plasează automat ori pro, ori contra, fără o minimă analiză a problematicii respective.

Cum de Băsescu s-a trezit acum să atace justiţia, iar în trecut a lăudat-o? Nu cumva pentru Udrea?

În primul rând că a criticat-o şi în trecut pentru excese şi abuzuri, cum a arătat într-o recentă emisiune.

Apoi, în ultimele câteva luni asistăm la o explozie a arestărilor preventive, unele justificate legal, altele nu.

Arestarea preventivă se justifică în cazurile cu violenţă, pentru a împiedica fuga unor infractori, sau distrugerea probelor.

Nimeni nu poate înţelege cum o mamă este arestată pentru că a beneficiat de ajutoare pentru copii, necuvenite, în valoare de 3000 de lei, lipsindu-i pe copii de mamă.

Sau ca o contabilă să stea cu lunile în puşcărie, pentru o presupusă evaziune fiscală. Toate aceste cazuri nu justifică arestarea preventivă, cu circul mediatic de rigoare, când arestaţii defilează cu cătuşe la mâini în faţa camerelor tv.

Unui arestat preventiv, beneficiar al prezumţiei de nevinovăţie,  i se face praf imaginea publică, cariera, jobul, eventual familia. 

Şi dacă  la sfârşit este declarat nevinovat, cum s-a întâmplat în atâtea cazuri? Cine-i mai dă înapoi tot ce a pierdut? 3000 de euro câştigaţi la CEDO?

Cum de in alte cazuri, celebre, soldate cu ani grei de închisoare, Voiculescu, Năstase, Fenechiu, Mureşan, Remeş, Sereş, Nagy, cercetarea s-a realizat cu suspecţii in libertate, şi acum nu se mai poate?

Arestarea preventivă este folosită acum, contrar legii, ca arestaţii să cedeze psihic (o tortură fizică şi psihică) şi să mărturisească şi ce n-au făcut. Sau să-i denunţe pe alţii.

Rata de eşec a DNA, recunoscută oficial de Codruta Kovesi, este de 10%. Adică din 5000 de cazuri, 500 de suspecţi sunt anchetaţi, stau, eventual,  în puşcărie, degeaba, iar în final vor fi achitaţi. E mult, e puţin?

Se argumentează, cu temei, că nu procurorii bagă în puşcărie, ci judecătorii. E adevărat.

Dar poate cineva să jure cu mâna pe inimă că TOŢI procurorii şi TOŢI judecătorii sunt nişte sfinţi, cărora trebuie să le ridicăm statui? Care nu greşesc şi nu ascultă de interese, altele decât legea şi propria conştiinţă? Să ridice piatra cei care cred acest lucru!

De altfel, recentele respingeri ale cererilor de arestare pentru Toni Greblă, Sergiu Lucinschi, Laura Voicu, avocata Alinei Bica, achitarea vameşilor de la Otopeni, a deputatului Surupăceanu, după ce în prima instanţă primise şapte ani de puşcărie, arată că procurorii şi judecătorii o mai dau şi în bară.

Să ne amintim cazul Ţundrea, care a stat degeaba în puşcărie 13 ani pentru omor,  a fost eliberat când s-a descoperit adevăratul vinovat, dar a murit in scurt timp de la eliberare.

Există, probabil, multe alte cazuri care nu ajung la cunoştinţa publicului pentru că personajele n-au notorietate. Dar tot cu vieţi distruse se soldează!

Întrebarea cheie este aceasta: În numele luptei anticorupţie ne putem permite „pierderi colaterale”, vieţi distruse, destine frânte, familii destrămate, copii abandonaţi de părinţi pe drumuri? Şi culmea, în faza de urmărire penală, când toţi cercetaţii beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

În concepţia mea, NU!

Aceasta ar trebui să fie discuţia de fond şi dezbaterea publică.

În loc de această dezbatere, ce constatăm în presă?

„Băsescu s-a dat cu Voiculescu s-o apere pe Udrea”. „Băsescu neagă tot ce a realizat în două mandate”. (Apropos, fără Băsescu nu aveam justiţia de astăzi).

„Băsescu atacă justiţia din cauza Elenei Udrea”.

Cam acesta este tot repertoriul, repetat cu obstinaţie până la saturaţie. Nici un argument din cele invocate de Băsescu nu este cântărit şi analizat, contraargumentat.

Nu mă aşteptam la oameni, altminteri serioşi şi credibili, să cadă în plasa aceasta. Dintr-o ură iraţională, băloasă, dirijată spre Elena Udrea, să refuze o dezbatere cu argumente asupra funcţionării justiţiei de azi. Şi să-şi transfere ura şi asupra lui Băsescu.

Să fim bine înţeleşi, lupta anticorupţie trebuie să continuie. Magistraţii reprezintă anticorpii unei societăţi bolnave,  aflate în metastaza corupţiei.

Dar chiar şi în această situaţie extremă, societatea nu-şi poate permite „pierderi colaterale”,  pierderi ce înseamnă vieţi distruse, familii destrămate, pentru ca, în final, anchetaţii respectivi să fie găsiţi nevinovaţi.

Cercetarea se poate face foarte bine sub control judiciar, când anchetaţii îşi continuă activitatea profesională, viaţa de familie şi creştere  a copiilor, se prezintă când sunt chemaţi la parchete şi la tribunale, iar după, eventual, condamnarea definitivă, execută pedeapsa.

Acesta trebuie să fie procedura normală, dacă cei anchetaţi nu sunt violenţi, n-au omorât, n-au violat, n-au încercat să fugă.

Aplicarea indistinctă a arestului preventiv televizat, pentru oricine şi orice faptă reprezintă o greşeală teribilă, care poate duce la decredibilizarea justiţiei, după ce, de bine de rău, şi-a câştigat respectul populaţiei.

Mai grav, politicienilor li se serveşte astfel un pretext pe care l-ar putea folosi să amputeze drastic pârghiile instituţiilor din justiţie, să reîncalece justiţia până la „modelul” Rodica Stănoiu.

Acestea erau problemele ridicate de Traian Băsescu, la care  s-a răspuns cu un val de ură şi negare a tot ce a realizat în cele două mandate de preşedinte.

Un răspuns de ură iraţională, viscerală, fără argumente, doar cu sentinţe neargumentate şi aducerea în discuţie, hodoronc tronc, a Elenei Udrea.

Această reacţie îi descalifică pe autorii ei, oameni cărora le acordasem încredere şi respect în trecut. Acum l-au pierdut, probabil iremediabil.

UPDATE. Intre timp am aflat ca in 2014, 130 de persoane au stat degeaba in arest preventiv. Au fost achitate dupa ce au facut puscarie