Ne învârtim în jurul cozilor de la prezidenţiale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Se tot caută premizele care au dus la îngreunarea votului cetăţenilor din diaspora. Cea mai sigură şi simplă pistă este aceea a depistării schimbărilor intervenite între alegerile prezidenţiale din 2009 şi cele din 2014. Studierea deciziilor ce au dus la modificarea numărului secţiilor de votare de peste hotare i-ar identifica pe semnatarii acestora şi ar da un semnal clar românilor din străinătate, că vocea lor chiar se vrea a fi luată în seamă.

Ca unul care la prezidenţiale a ţinut aproape de multe comunităţi din diaspora, din interese jurnalistice şi nu doar, sunt convins de argumente solide că aglomeraţia de la urne a fost una premeditată.

Numărul secţiilor de votare a fost mai mic faţă de alte precedentele alegeri prezidenţiale, cele din 2009, dar şi faţă de necesarul rezultat dintr-un simplu raţionament aritrmetic. Ba chiar şi faţă de numărul de secţii organizate de o ţară căreia noi ne considerăm superiori, o fostă republică sovietică, Moldova.

Câţi alegători încap într-o secţie

La un calcul teoretic, peste 8.500. Adică un alegător la 30 de secunde, într-o secţie cu şase ştampile, şase cabine de vot şi cu 12 ore la dispoziţie, cât durează ziua de votare. Dar asta în cazul în care ;i cei de la mese, care completează pe liste numele, prenumele, CNP-urile, adresele etc. se mişcă la fel de repede ca cei care votează. Fără să bea apă, fără să mnânce, să răspundă la vreun apel telefonic, să meargă la toaletă şi, mai ales, fără să obosească. Un fel de roboţei electorali.

Este posibil aşa ceva? Evident, nu. Aşa că puneţi cel puţin un minut per alegător şi veţi ajunge la maxim 4.500 de votanţi per secţie. O cifră mult mai realistă, pe care probabil că au luat-o în considerare şi cei din Moldova, ţara aia la care ne uităm de sus, ca la o fostă republică sovietică. Ei nu au alocat mai mult de 3.000 de alegători pe listele vreunei secţii, aşa cum confirmă chiar preşedintele Comisiei Electorale Centrale de la Chişinău într-un interviu acordat HotNews.

Şi atunci cum să faci doar o secţie de votare pentru cei 70.000 de români câţi se află în Toronto, Canada, de exemplu? Unde cel puţin 30-40 de mii cu siguranţă încă mai au şi cetăţenie română, drept de vot, tot tacâmul, doar că trebuie să stea la coadă la lift cu orele şi să-şi ia bon de ordine ca să urce în consulat să voteze...

Pentru ce ar trebui unii să plătească

Ar trebui, de exemplu, pentru românii care au stat la coadă la Munchen încă din ajun şi tot au rămas câteva mii care nu au mai apucat să voteze. Inclusiv pentru româncele care, deşi au stat ţinându-şi copiii în braţe la coada specială ore întregi, cum le indicaseră cei din personalul consulatului,  li "s-a închis uşa-n în nas pe motiv că, de la ora 12, nu mai avem voie să stăm la coada asta" şi au fost "trimişi să ne aşezăm din nou la coadă, de data asta la cea generală, unde la ora 13 erau în jur de 5.000 de persoane (aprecierea poliţiei locale de la faţa locului)." - Roxana Janka, pe Facebook. Tot ea menţionează: "Angajaţii consulatului s-au purtat ca de obicei urât, ne-au vorbit fără nici un pic de respect şi fără cea mai mică intenţie de a ajuta sau de a veni în întâmpinarea omului, ba dimpotrivă... (...) Se poartă la fel de mizerabil ca întotdeauna - nu suntem oameni, suntem gunoaiele lor."

La fel de bine ar putea să plătească pentru cele câteva mii de români care nu au mai apucat să voteze deşi s-au încolonat cu noaptea-n cap la secţiile din Londra, au luat amenzio de parcare la Centrul Civic din Brent (vizavi de stadionul Wembley) ori pe străzile liniştite din cartiere rezidenţiale, unde se află  Institutul Cultural Român sau ambasada. Iată în filmul de mai jos (click pe foto pentru video) cum arăta coada din Brent la 8 (opt!) dimineaţa. În Londra, conform estimărilor oficiale cel puţin, numărul românilor bate lejer suta de mii...

Şi ar trebui unii să plătească şi pentru românii din Norvegia care au mers sute de kilometri ca să voteze toţi la Oslo, fiindcă secţiile din Bergen, Stavanger şi Trondheim au fost desfiinţate. Şi pentru românii din Suedia, care nu mai încăpeau în secţia din Stockholm şi au trebuit să vină până în ţara vecină, Danemarca, ca să voteze la Copenhaga. Ce să mai amintim de românii din Spania cărora li s-au desfiinşat secţii fix din oraşele unde sunt concentraţi sau unde sunt eminamente izolaţi (vezi insulele Canare), mutându-se, parcă în bătaie de joc, acolo unde nu ar fi fost neapărată nevoie. O analiză s-a făcut chiar aici, în Adevărul.

Două cazuri însă mi-au atras atenţia ca monumente de incompetenţă, ca să ne limităm doar la acestă apreciere. Unul ar fi cel al secţiei italiene din Treviso mutată la Asolo, la câteva zeci de kilometri. Toate bune, doar că, pe lângă amplasarea într-o locaţie meschină, undeva în munţi, la aproape o oră de mers cu maşina, secţia nici nu a fost declarată, ea apărând în lista MAE ca fiind în continuare la Treviso. Doar-doar s-or lăsa votanţii păgubaşi crezând că li s-a desfiinţat secţia de tot...

Dar cel mai jenibil caz este cel al aşa-ziselor secţii din Paris. "Zise" c-ar fi două, la ambasadă şi la consulat, în fapt doar una. Fiindcă în fiecare erau doar trei ştampile, în total cât într-o secţie normală. Păi şi atunci, cum să nu se lase cu un haos de coadă răsfirată pe două străzi, dube şi jandarmi, spray-uri lacrimogene şi bastoane pe spinare?

Moldova - pământ românesc dar creier occidental

Revenind la comparaţia cu recentele alegeri din Moldova, să luăm în consideraţie câteva cifre care vor face cu adevărat lumină asupra cauzelor haosului de la prezidenţiale.

Moldova are o populaţie votantă de 3,2 milioane şi a avut 2073 de secţii de votare. În medie, rezultă aproape 1600 de alegători per secţie.

România, conform statisticilor oficiale, are 18,3 milioane de alegători, cu 18550 de secţii de votare. Deci puţin peste 1000 de alegători per secţie. Pe de altă parte, dacă veţi studia prezenţa în secţiile de votare din oraşe, unde este cel mai comod să mergi la vot, veţi observa câte secţii de votare au mult sub media de alegători înscrişi, numai ca să nu se obosească unii să meargă prea mult până la urnă. În special în sectorul 1...

La fiecare 10-15 secţii desfiinţate prin diverse cartiere cu 50% prezenţă la vot şi economisirea cheltuielilor aferente, cu siguranţă se poate organiza încă o secţie în diaspora cu tot ce implică asta - chirie, materiale, transportul membrilor, diurne, indemnizaţii şi logistică. Pe de altă parte, analizând raportul dintre secţiile afectate diasporei din total, Moldova ne este net superioară: 94 la 294. Adică, moldovenii au afectat 4,5% din secţii diasporei, noi doar 1,6%. Păi bine, măi, proeuropenilor, măi natoiştilor, măi conducătorilor prooccidentali, atâţia români admiteţi voi că sunt în afara graniţelor, doar 1,6%? Până şi moldovenii săracii, fără "cetăţenie europeană", cu paşapoarte în loc de buletin, fără atâta integrare parcursă cum ne lăudăm noi, au reuşit să plece din ţară în proporţie mult mai mare? Ori voi nu vreţi să recunoaşteţi că vă pleacă cetăţenii pe capete?...

Iar diferenţa, culmea, nu apare fiindcă Moldova şi-a deschis secţii în diaspora... rusă, cum ar crede unii. Moldova a avut 50 de secţii în Italia, noi doar 51, trei secţii în Canada, noi doar patru, şi tot aşa... Moldovenii, după cum suţine chiar Ciocan despre care pomeneam mai sus, s-a inspirat după practicile Estoniei în modernizarea sistemului de vot. Aşadar, altă republică fostă sovietică de la care am putea lua lecţii...

Ai noştri nu se mai fac bine...

Apropo de est, una din cauzele concrete ale diminuării secţiilor de votare în diaspora este chiar Moldova. Acolo, guvernul Ponta  a deschis 21 de secţii de votare faţă de 13 câte au fost la prezidenţialele precedente. Asta după ce a diminuat numărul total de secţii în diaspora de la 306 la 294. Aşadar, a închis 20 de secţii din afara teritoriului românesc ca să deschidă opt suplimentare peste Prut. Probabil s-a gândit că acolo vor vota mai cu sârg...

Pentru toate aceste disfuncţionalităţi, cineva trebuie să plătească. Şi dacă vor fi găsiţi vinovaţi, în primă instanţă, acari Păun de prin diverse birouri ale MAE, nu-i nimic. Aceştia, ca să-şi scape pielea, vor coinduce la adevăraţii strategi ai votului la înghesuială din 3 şi 16 noimebrie.

Fără o minimă pedepsire, măcar cu amenzi penale şi caziere pătate, abuzurile de la ultimul scrutin se vor repeta. Şi semnele nepăsării vecine cu premeditarea sunt clare. Nu mai devreme de marţea trecută, parlamentarii au respins o propunere de legiferare a votului prin corespondenţă. Indiferent că venea din partea unora care nu prea sunt în postura să ne dea lecţii, cu atât mai puşin să ne ridice nivelul de civilizaţie politică şi civism, pe parlamentari i-a interesat cu siguranţă doar să respingă iniţiativa. Dacă îi interesa ideea în sine, o supuneau dezbaterii, încercau să o aducă la o formă votabilă, nu o azvârleau cât colo, propunându-şi s-o rediscute tocmai în ptreajma alegerilor viitoare. Când nu va mai fi timp, pe ultima sută de metri, decât de alte improvizaţii părtinitoare, ca şi acum. Şi iarăşi vom constata că România e defectă, că aleşii noştri tot "nu s-au făcut bine" şi nu ne creează nici măcar cadrul în care... să-i alegem corect!

Apropo, la alegerile din 2018, moldovenii se pregătesc să introducă votul electronic, după cum declară preşedintele Comisiei Electorale Centrale de la Chişinău. Poate, spre norocul nostru, apucăm să ne unim cu Basarabia până atunci...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite