Ion Iliescu: „A fost un om extraordinar pentru acele vremuri, un om echilibrat, un om corect. Am învăţat multe de la el. Un om respectat, şi acum, în străinătate.”

Despre Adrian Năstase, primul premier al României care a făcut puşcărie: „a fost o expunere captivantă. Un moment de mândrie, un om extraordinar, mai ales pe politică externă.”

Speranţa că Mihai Tudose este un premier mai ferm a venit din apostrofările pe care le adresa miniştrilor, de faţă cu presa. Apostrofări de ochii lumii, rămase fără consecinţe după intervenţiile lui Dragnea, Bădălău sau alţi şefi din PSD. Care-i amintesc mereu cine l-a plantat în funcţie şi cu ce obligaţii.

Un ministru mereu apostrofat, Răzvan Cuc, de la Transporturi. Şi pe bună dreptate. Nici anul acesta România nu se alege cu vreun km de autostradă, Bucureştiul a juns ruşinea Europei, este singura capitală fără o centură funcţională, trenurile fac 10-12 ore de la Bucureşti într-un colţ al ţării, companiile aflate în subordinea Ministerului Transporturilor sunt toate varză, falite, cu datorii imense pe care le suportă bugetul de stat, adică noi, cetăţenii contribuabili.

Nefiind prima oară când premierul îl apostrofează pe Cuc în şedinţe de guvern, ne asteptam ca de data aceasta să-l şi zboare din funcţie. N-a mers, pentru că s-a trezit cu Dragnea şi Bădălău la guvern, şi i-au spus premierului „stop, e omul nostru, nu ai voie să-l dai afară”. Premierul a înghiţit găluşca, şi-a demonstrat neputinţa în faţa jupânilor PSD.

Florian Bodog, ministrul Sănătăţii

Un ministru care nu ştie să gestioneze epidemia de rujeolă, să aducă vaccinuri în ţară, care are pe conştiinţă 34 de bebeluşi morţi de rujeolă, trebuia zburat în 24 de ore. De un premier care-şi cunoaşte atribuţiile. N-a ţinut, PSD s-a opus, şi premierul n-a avut ce face. El execută, chiar dacă istoria îl va menţiona că un premier impotent şi slugarnic.

Bomboana pe colivă, Liviu Pop, ministrul Educaţiei

Nu numai România, dar nici o ţară civilizată n-a mai avut un ministru agramat, incompetent, care o duce din gafă în gafă. Probabil că obstinaţia cu care premierul Tudose îl menţine în funcţie are două explicaţii: să salveze „floarea” PSD, inclusiv pe premier, de acuzaţiile de plagiat şi să planteze oamenii baronilor locali în funcţii de conducere din învăţământ.

Seria aiurelilor şi prostiilor acestui ministru devine aşa de lungă încât e greu de redat.

  • Manualele de sport. Premierul Tudose: „domnul ministrul Liviu Pop poate să ne prezinte şi „manualul de colorat pentru educaţie fizică şi sport” pe data de 15 septembrie. Este dreptul lui să-şi imagineze aşa ceva”. „Eu sunt convins că a fost o glumă. Chiar sunt convins că a fost o glumă”. Glumă n-a fost, iar dnul ministru Pop este în continuare în funcţie.

  • Demiterea a 14 Inspectori Şcolari, noaptea că hoţii. Nu s-a mai pomenit aşa, poate doar în comunism. Inspectorii au aflat din presă că au fost demişi noaptea, prin fax. Fără consultări, fără evaluare, unii câştigaseră concurs pentru acest post.

  • Albirea angajării fiului ministrului Justiţiei. Deşi Universitatea Alexandru Ioan Cuza a schimbat metodologia de concurs fix cu o lună înainte, ca să se potrivească fiului ministrului, iar în Codul de Etică al Universităţii scrie ca rudele persoanelor cu funcţii de conducere nu au dreptul să se prezinte la concurs, pentru ministrul Pop totul a fost ok.

Sunt multe alte gafe şi exprimări agramate, pentru care în orice ţară normală ministrul respectiv ar fi zburat din funcţie în secunda următoare comiterii lor. Nu şi în România, care a ajuns de râsul Europei cu un astfel de guvern şi cu astfel de miniştri.

În capitolul de istorie dedicat premierului Tudose se va menţiona: un guvern de incompetenţi patronaţi de o „slugă” PSD.