Ministrul de Finanţe, Florin Cîţu, dă vina pe greaua moştenire. Dar el ce a făcut în ultimele şase luni?

Ministrul Cîţu şi-a făcut un obicei. Tot ce se întâmplă rău la noi îşi are sursa în greaua moştenire lăsată de guvernele moşite de Dragnea şi Tăriceanu. În mare parte perfect adevărat. Dar trebuie să vedem şi ce au făcut ministrul Cîţu şi guvernul Orban pentru a repara, cât de cât, greaua moştenire. Au avut la dispoziţie 6 luni, în care puteau adopta măsuri de reducere drastică a cheltuielilor bugetare.

Mai ales că ministrul Cîţu a întocmit şi bugetul pe 2020. Din păcate, au stat cu ochii pe alegeri, nu pe stabilitatea României. Şi acum plătim şi vom plăti cu toţii această alegere.

  Agenţiile internaţionale de rating pun la colţ politica României

Nu ştiu cum se face că ministrul Cîţu vede doar  partea plină a paharului.

„În acelaşi timp apreciez că TOATE agenţiile de rating au făcut o distincţie CLARĂ între modul iresponsabil şi ticălos în care au fost administrate finanţele publice de socialsti şi modul precaut şi responsabil pe care l-am implementat din noiembrie 2019”, spune dl Cîţu.

Unde o fi văzut dânsul aşa ceva, eu nu ştiu. Iată ce spune agenţia Moody’s:

Cei doi factori cheie care au dus la schimbarea perspectivei la negativă sunt:

•  Deteriorarea structurală a finanţelor publice înrăutăţită de angajamentele pe termen lung legate de reformă pensiilor din 2019

•  Înrăutăţirea poziţiei externe a României cu o creştere a datoriei în monedă străină pe termen scurt care sporeşte susceptibilitatea ţării la risc.

Cine spune că angajamentele PSD din reforma pensiilor trebuiau păstrate în buget de actuala guvernare? Dar măririle de salarii şi alocaţii? Pentru că erau în lege? Au mai fost multe alte legi ale căror termene de  intrare în vigoare au fost prorogate de guverne prin OUG-uri, pentru când ar fi avut bani pentru ele. Îmi amintesc că în noiembrie-februarie ministrul Cîţu şi guvernul s-au bătut cu cărămida în piept că au prevăzut sumele în buget şi vor fi plătite  atât pensiile majorate cât şi creşterile de salarii. Au fost prevăzute şi veniturile, care dacă nu se realizează se duce totul în cap. Explicaţia menţinerii promisiunilor populiste şi nesustenabile făcute de PSD este una singură: alegerile din anul 2020.

Şi cine  a făcut o creştere a datoriei în monedă străină, pe termen scurt? Ministrul Cîţu, care nu avea bani să plătească pensii şi salarii. Datoria publică a României a crescut brusc de la 35% din PIB la 44% din PIB în doar 6 luni. Tot PSD e vinovat de aceste împrumuturi făcute de dl Cîţu?

De altfel, omul şi recunoaşte când spune:

A fost destul de dificil, vineri, când trebuia să facem rost de bani pentru a putea achita în avans toate pensiile…. A fost o zi complicată, pentru că pieţele nu funcţionează ca într-un moment normal, ca să te finanţezi pe termen scurt, rapid, şi prin surprindere”.

Opiniile dlui Cîţu diferă mult de cele ale Consiliului Fiscal şi ale agenţiilor de rating. Dl Cîţu vede o contracţie economică de 1,9%, Consiliul Fiscal o contracţie de 8-9%, iar agenţia Moody’s de 5%. Dl Cîţu estimează un deficit bugetar de 6,7%, Consiliul Fiscal de 8-10%, iar agenţia Moody’s de 7,7%. Cine are dreptate?

Dacă adăugăm şi seceta teribilă care afectează agricultura, tare mi-e teamă că deficitele vor fi şi mai mari.

Dl Cîţu este foarte labil în opinii şi convingeri. Nu aşa trebuie să fie un ministru al Finanţelor. Iată ce spunea Marţi, şi ce spune Miercuri, ziua următoare.

Marţi: „Economia va ieşi mult mai bine decât ne aşteptam din această criză. Ştiu că am spus că au scăzut încasările, dar acum companiile au revenit, plătesc la timp şi estimez că în aprilie vom încheia mai bine decât credeam”. „Încasările sunt „puţin” sub nivelul de anul trecut.”

Miercuri: „Dacă execuţia bugetară nu este bună, investiţiile vor avea un semn de întrebare asupra lor, la plata salariilor va fi o problemă şi acolo. Plata pensiilor care sunt azi va avea o problemă, dacă avem o execuţie proastă. Deci execuţia bugetară este foarte importantă pentru a plăti cheltuielile pe care le avem azi.”

Dacă aşa se suceşte un ministru al Finanţelor, de la o zi la alta, la ce să ne aşteptăm de la evoluţia economiei României? Execuţia bugetară este clar că nu va fi bună, pentru că marile companii, principale contributoare la bugetul de stat, precum şi IMM-urile, şi-au oprit activitatea din cauza pandemiei. Nici avertizarea preşedintelui Iohannis, care spunea că trebuie reevaluate cheltuielile României pe acest an, n-a avut vreo valoare pentru dl Cîţu. Şi a venit criza, deficitul bugetar explodează, să vedem pe unde scoatem cămaşa. În loc să facem pe îndelete şi chibzuit reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, vom ajunge ca în 2010, să tăiem abrupt salariile bugetarilor, poate şi cu 50%!

Actuala criză economică adusă de pandemie a stricat planurile guvernului Orban

Guvernul Orban voia să refacă echilibrele bugetare, dar după alegerile parlamentare, pe care le voia anticipate. Numai că, ghinion. Nici anticipate n-au mai fost, şi a venit şi criza generată de pandemie, care îl va obliga să ia acum măsurile drastice, pe care nu le-a luat în ultimele 6 luni. Cu ce efect asupra electoratului vom vedea.

Partidele politice şi guvernele României au stat cu ochii pe cele 8 milione de voturi, venite de la 5,2 milioane de pensionari şi de la 1,2 milioane de bugetari cu familiile lor. Ca şi cum, dacă economia este neglijată, pot fi mulţumiţi cele 8 milioane de alegători. Greşeala de logică politică! Unii au dat şi au câştigat alegeri, alţii au luat şi au pierdut alegeri. Cam la asta s-a redus politica electorală a partidelor româneşti. Ca pe ansamblu suntem cu deficite bugetare, comerciale, foarte mari, pe care le plătim cu toţii,  dar şi generaţiile viitoare, nu mai contează.

Ce trebuia să facă şi nu au făcut ministrul Cîţu şi guvernul României

• Să construiască bugetul pe 2020 cu o reducere drastică a cheltuilelir bugetare neproductive şi o mărire a investiţiilor în infrastructura şi sistemele sociale esenţiale: sănătate, educaţie;
• Să analizeze situaţia fiecărui ordonator de credite şi să le desfiinţeze pe cele care nu au o utilitate clară pentru bună funcţionare a statului;
• Să taie pensile speciale, şi salariile nesimţite, măcar pentru impactul psihologic în rândul alegătorilor;
• Să reducă birocraţia mutând  agenţiile, inspectoratele, alte deconcentrate plătite din bani publici, de la nivel de judeţ la nivel de regiuni;
• Să nu mai dea bani prin fonduri de  echilibrare bugetară către UAT-uri, ca să-şi dubleze, tripleze, salariile funcţionarilor. UAT-urile care se descurcă cu venituri proprii rămân, celelalte se unesc în UAT-uri mai mari până când îşi echilibrează veniturile cu cheltuielile;
• Guvernul Orban nu a schimbat şefii mai mari sau mai mici moşteniţi de la PSD, de la nivel de ministere până la instituţii publice;
• Schimbări masive pentru a îmbunătăţi colectarea la bugetul de stat şi a micşora evaziunea fiscală;
• Restructurarea întregului aparat bugetar.

Sunt şi alte măsuri, care nu pot fi luate toate deodată.  Dar nici planuri nu s-au făcut pentru aceasta restructurare, pentru îmbunătăţirea colectării la buget.

Concluzii

Cu ochii pe alegerile locale şi parlamentare, guvernul Orban nu s-a achitat de obligaţiile pe care şi le-a asumat când a venit la guvernare. Ca şi în alte perioade, guvernul care neglijează promisiunile făcute plăteşte mai devreme sau mai târziu. Uneori plăteşte dramatic, cum se va întâmpla în condiţiile date de criza actuală. Dacă a vizat mai ales voturile bugetarilor şi pensionarilor, şi nu va fi în stare să le menţină salariile şi pensiile, pierderile electorale vor fi foarte mari. Unde nu-i cap, vai de rezultate electorale!