Mai avem serviciu public de televiziune?

Într-o deloc încurajatoare lipsă de interes au avut loc audierile şi votul pentru viitorul Consiliu de Administraţie al Societăţii Române de Televiziune, serviciu public. Este vorba despre acel serviciu care, până cu ceva ani în urmă, era un punct de referinţă în peisajul audiovizualului românesc.

Dincolo de propunerile de membri, mai potrivite sau mai puţin adecvate, cu care putem fi de acord, sau nu, aceste audieri şi alegeri (ca şi cele dinaintea lor) au lăsat nerezolvată o problemă de fond: felul în care instituţia îşi îndeplineşte misiunea de serviciu public.

Credem că schimbările de management vor rezolva de la sine problemele televiziunii publice. Greşim profund! Oricât de bun ar fi managerul, dacă misiunea lui, obiectivele organizaţiei şi criteriile de performanţă nu sunt clar definite de acţionari/proprietari, organizaţia nu are cum performa. În absenţa acestor criterii şi obiective, mă tem că vom discuta, cât de curând, despre „problemele din televiziune“.

TVR nu are cum fi o televiziune comercială. Nu aşa este definită de lege şi i se pun la dispoziţie suficiente resurse financiare pentru a putea fi altceva, adică serviciu public. Instituţia a ales să se comporte ca o televiziune comercială şi pierde pe toată linia. Deşi, cu dotarea pe care o are, şi cu profesioniştii de care dispune, e drept, tot mai puţini, ar putea lupta pentru rating în diverse segmente de program. Deocamdată nici măcar pentru ieşirea din mediocritate nu mai luptă!

Am protestat atunci când conducerea TVR a desfiinţat TVR Cultural. Am protestat atunci când s-a redus timpul de emisie pentru emisiuni culturale. Puţinele lucruri bune în domeniu se bucură de zero promovare din partea instituţiei. Nu am fost şi nu sunt singur în protestul meu.

Situaţia instituţiei necesită o dezbatere urgentă în Parlament. Să ascultăm pe toţi cei care au ceva de spus despre subiect. Să vedem ce schimbări legislative se impun. Să vedem în ce măsură definiţia dată „serviciului public“ este adecvată realităţii. Viitorul serviciului public de televiziune nu are cum să ne fie indiferent. Mediul audio-vizual are nevoie de alternative, fie şi numai pentru că, deşi avem o puzderie de posturi de televiziune, am ajuns în situaţia de a avea un program unic, cu oferte limitate, care lasă atât de multe domenii ale vieţii sociale în afara ariei de reflectare în media.

Declaraţie politică pe care am susţinut-o în Senatul României miercuri, 25 aprilie 2018.