Mai merită Victor Ponta încrederea românilor? (I)

Nu e vorba de cei care nu i-au acordat-o nici până acum, ci de aceia care au votat USL la ultimele alegeri. Dincolo de toată vânzoleala politică a momentului, aceasta mi se pare întrebarea esenţială, la care să reflecteze parlamentarii până marţea viitoare, când Victor Ponta va cere un vot de investire în Parlament pentru noul guvern.

Şi mă refer la parlamentarii oneşti, corecţi, care au venit în legislativ cu gândul la interesul naţional, la binele comun, la viaţa şi traiul zilnic a milioane de români, şi a celor care acum sunt tineri sau copii.

Parlamentarii înhămaţi la căruţa interesului de partid şi a interesului lor imediat n-au de ce să-şi piardă timpul cu acest articol.

Cum putem evalua cei aproape doi ani de guvernare Ponta?

Obiectivul „jos Băsescu”

Să-ţi propui şi să repeţi zi de zi acest obiectiv, să lupţi cu toate armele, inclusiv prin lovitura de stat din iulie 2012, să menţii aversiunea unei părţi a populaţiei prin repetare mimetică şi obsesivă a acestui slogan, reprezintă o gafă incredibilă pentru un om cât de cât normal, darămite pentru seful unui guvern.

Băsescu a fost trimis în funcţie de votul popular, batjocorit acum de Ponta.

“Jos Băsescu” reprezintă un alibi pentru “jos justiţia independentă”. Toate acuzele aduse lui Băsescu au fost şi sunt cusute cu aţă albă, doar pentru a păcăli o parte a electoratului, dependentă de stat şi de ajutoarele sociale.

Cum se vede astăzi, strategia s-a dovedit un fiasco. Doar 40% dintre alegători au votat la referendum pentru demiterea lui Băsescu, 60% n-au dat curs chemărilor disperate ale USL.

Ce procent ar lua acum, presedintele Franţei, dacă s-ar prezenta la un referendum de demitere din funcţie?

Doar 27% au votat dintre electori au votat în decembrie 2012 pentru USL, restul n-au găsit o ofertă atrăgătoare în competiţia electorală.

Greşeala de a ignora electoratul care n-a votat USL, 73% dintre cetăţeni, care locuiesc în România sau muncesc în străinătate, plătesc taxe şi impozite, contribuie la PIB, sunt viitori votanţi la următoarele alegeri, se întoarce ca un bumerang în capul lui Ponta şi Antonescu.

O parte importantă dintre aceşti electori judecă cu propria dotare, nu cască gura la ce spun Ponta şi antenele lui Voiculescu. Sunt elite intelectuale ale ţării, presa cinstită şi necumpărata, milioane de cetăţeni care muncesc în UE şi ştiu ce înseamnă un stat bine condus.

Aceşti oameni înţeleg din spusele premierului Ponta (“dosarele Referendumul-Dragnea, Adrian Năstase sunt politice”, “trebuie să preluăm controlul politic la DNA”, “avem guvernarea, dar nu toată puterea”), că scopul final este încălecarea justiţiei, nu Băsescu.

Pe aceştia, circa 70%, Victor Ponta i-a pierdut, şi i-a înstrăinat cu aroganţa, miciunile, grandomania, paranoia care-l cuprind adesea.

“Dacă nu luăm preşedinţia scapă cine poate”, este ultimă declaraţie a lui Ponta, care arată clar ce înseamnă pentru el “jos Băsescu”: posibilitatea de a numi la vârful instituţiilor din justiţie oameni obedienţi, care să-i salveze pe baroni şi pe cei din clientela politică, ce au probleme în justiţie.

Propunerile privind amnistia şi graţierea fac parte din aceeaşi politică, de salvare a baronilor, şi reprezintă un important motiv pentru care PNL s-a lepădat de USL. Incercarea de modificare a Codului Penal, din marţea neagră, din fericire eşuată, demonstrează acelaşi obiectiv, de salvare a clientelei din mâinile justiţiei.

Dispariţia USL

Inevitabilul s-a întâmplat. Crin Antonescu şi-a dat seama, într-un târziu, de ce fel de politician şi-a legat destinul, faptul că din proiectul USL s-a ales praful şi, mai mult, există intenţia unor noi atacuri asupra statului de drept şi principiilor democratice, încât şi-a luat măsuri de extragere din ecuaţia toxică şi explozivă în care intrase.

Lovitura a fost teribilă pentru Ponta, care l-a rugat pe Antonescu cu vocea gâtuită şi cu lacrimi în ochi să revină. Fără succes.

Dacă omul tău de încredere, prietenul şi partenerul de până mai ieri, zice că nu eşti bun la guvernare, că te-ai purtat execrabil cu principalul partener, că din marile proiecte ale USL s-a ales praful (regionalizare, descentralizare, modificarea Constituţiei, locuri de muncă, creare de infrastructură, etc.), ce să mai creadă cetăţeanul obişnuit, care nu are timp şi răbdare să urmărească toate meandrele politicii româneşti?

Crin Antonescu declară că Ponta n-a respectat separaţia puterilor în stat, face politica externă postând poze pe facebook, alocă discreţionar banii bugetului către baronii locali.

Nu că ar fi vreo noutate, dar spuse de gura camaradului Crin, nu de opoziţia şi presa ticăloşită, căpăta cu totul altă greutate.

Cu 2-3 excepţii tot PNL-ul l-a urmat pe Antonescu, dovedind că înţelege şi îi dă dreptate preşedintelui său.

Problema acum este una de legitimitate a guvernului Ponta. Când vii la putere pe votul acordat USL si programului său, cu ce tupeu ceri românilor să te accepte in continuare, fără USL şi, după cum vom vedea, fără programul USL?

Prestaţia guvernului Ponta

Este sub orice limită calitatea juriştilor guvernului Ponta, dacă principalele proiecte legislative au fost demolate de Curtea Constituţională, ca fiind incompatibile cu Constituţia ţării.

Puţine sunt realizările cu care se poate lăuda, ca un copil, Victor Ponta.

Până şi trâmbiţata creştere economică din 2013 nu se “pupă” cu cele trei rectificări bugetare negative, cu introducerea a 34 de noi taxe şi impozite, dintre care cea mai dureroasă va fi supraaccizarea combustibilului, dificultăti de plata navetei la elevi, cu şcoli din Târgovişte care s-au închis din cauza frigului, spitalele groazei, eşec la Oltchim, CFR Marfă, Rosia Montană,  niciun proiect de infrastructură majoră.  Şi atunci, unde s-a dus creşterea economică? La buget nu se vede, în buzunare nu, “azi o vedem şi nu e”. Să se fi dus direct la baronii PSD?

Cel mai grav, lipsa de protecţie şi înlesniri acordate mediului de afaceri, lipsa de măsuri care să atragă investitori serioşi, nu întâlniri protocolare cu delegaţii chineze, au condus la un şomaj important,  restul salariaţilor primesc retribuţii de mizerie, pentru că patronii sunt sufocaţi de taxe şi impozite. Nu creşte consumul, nu creşte nici producţia, creditarea merge greu, pentru ca statul supradimensionat umflă banii de la bănci, bani destinaţi creditării.

Şi asta pentru că majoritatea cheltuielilor s-au dus în funcţionarea statului supradimensionat, a îndestularii clientelei politice si baronilor, fără mituirea cărora Ponta este dat jos in secunda doi.

Despre corupţia generalizată, până la nivel de miniştri şi importanţi conducători de instituţii ale statului, într-un viitor articol.

Este importantă discuţia, care să ducă spre un răspuns la întrebarea:

Mai merită Victor Ponta să rămână la cârma guvernului începând cu marţea viitoare?

La această întrebare trebuie să dea un răspuns parlamentarii cinstiti marţea viitoare.