Lumea lui Dragnea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În celebrul său Jurnal care, la data apariţiei sale. a făcut atâta senzaţie- era prima mărturie, e drept, de un subiectivism atroce, despre bipolarităţie, curajul şi demisiile morale ale lumii literare în anii comunismului,profesorul Mircea Zaciu numea anii 80 deceniul satanic.

În vremurile acelea în care socialismul dinastic părea că se eternizase, nu mai era decât o speranţă. Dispariţia fizică a lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale - vă amintiţi, sinistra, cum i se spunea îndată după decembrie 1989 - ale căror figuri se identificaseră cu însăşi natura criminală a comunismului. Aproape că se uitase că cei doi erau efectul, produsul, nu cauza unei ideologii totalitare care ne făcuse viaţa imposibilă.

Nu-i mai puţin adevărat că, în zilele Revoluţiei,  România avea să ofere lumii încă un element de originalitate îndată după 22 decembrie, ora 12, când decolaseră elicopterele prezidenţiale de pe acoperişul Comitetului Central. Unul dintre cele mai de masă partide comuniste din Europa de Est s-a aneantizat,practic, odată cu fuga Elenei şi a lui Nicolae.

Dar, revenind. Ne amintim cu toţii cum aşteptam, cum comentam în intimitate, cu familia ori cu acei prieteni pe care îi socoteam siguri (Doamne, câte dezamăgiri aveau să vină odată cu cvasi-liberalizarea accesului la arhivele CNSAS!) fiecare indiciu ce părea a prevesti sfârşitul. O absenţă de pe micile ecrane ceva mai îndelungată, o fotografie mai puţin bine retuşată, zvonuri despre un diabet rebel sau chiar un cancer la prostată, informaţii despre tentative de palat din păcate toate eşuate stârneau comentarii  pasionate. Şi speranţele aferente.

Mi-am adus aminte despre toate acestea în săptămânile din urmă în care s-au înteţit zvonurile despre tensiuni în creştere la vârful principalului părţi de guvernământ. Se vorbeşte zilnic, se scriu editoriale despre lupta pentru putere, despre încercarea premierului de a prelua partidul prin înlăturarea peste noapte a atât de detestatului Liviu Dragnea, despre întruniri nocturne şi nemulţumiri care se acumulează şi stau să izbucnească în teritoriu. O absenţ[ de vreo patru zile a aceluiaşi Dragnea-Trei Dosare, absenţă decodată de psihologi care nu au făcut decât să spună cu vorbe ceva mai sofisticate ceea ce ştiam cu toţii, şi anume că preşedintele PSD este un monument de laşitate, o ţinere ceva mai la o parte a primăriţei generale a Capitalei de la momentele oficiale ale ceremoniilor funerare prilejuite de decesul Regelui Mihai au fost interpretate drept indubitabile semne că ceva se întâmplă cu pretinşii social-democraţi români şi cu cel care îi conduce spre dezastru.

Toate aceste zvonuri parcă vin să ţină locul acţiunilor concrete, acelor proteste populare masive de care este fără doar şi poate nevoie pentru ca cei din coaliţia PSD-ALDE înfrăţită cu UDMR-ul să priceapă că votul de la 11 decembrie 2016 nu le îngăduie să încalce legile moralei, ale bunul simţ, democraţia, orientarea euro-atlantică a ţării.

Nu trebuie să ne amăgim. Dragnea nu va ceda, nu va arunca prosopul, nu va face nici un pas în spate. Îşi va mobiliza susţinătorii pentru a continua trecerea pe repede înainte a tuturor modificărilor la Legile Justiţiei. Îşi vrea salvarea. Izbăvirea. Zilnic se acumulează probe incriminatorii în Dosarul Tel Drum a,şa că Dragnea este gata să facă şi imposibilul doar pentru a scoate din peisaj DNA-ul. Pentru Dragnea nu contează preţul. Pentru libertatea lui, pentru păstrarea averii sale formidabile este gata să facă orice. Să sacrifice şi să arunce în haos însăşi România.

Participarea masivă a populaţiei la ceremoniile funerare de sâmbăta trecută a dovedit că românii încă pot să se mobilizeze. Ca preţuiesc libertatea şi demnitatea. Că nu cred că totul ar fi de vânzare. Că ştiu că în ei e şi număr, şi putere. Şi că pot să oprească asaltul criminal al coaliţiei PSD-ALDE-UDMR împotriva ţării.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite