Liviu Dragnea – O demisie convenabilă

Vinerea trecută, prim-ministrul Victor Ponta s-a străduit din răsputeri să minimalizeze hotărârea instanţei supreme care l-a condamnat la un an de închisoare cu suspendare pe vicepremierul Liviu Dragnea.

PSD, cei mai vocali fruntaşi ai săi, ca, de exemplu, d-na Lia Olguţa Vasilescu, primăriţa Craiovei, au calificat decizia ÎCCJ drept una „mizerabilă”, în vreme ce alţi „tovarăşi şi pretini” de cuget şi simţiri pesediste au catalogat-o a fi una profund antidemocratică. Cam în aceiaşi termeni a interpretat-o însuşi condamnatul care s-a grăbit să îşi anunţe demisia din înaltele sale demnităţi din guvern şi din partid. O demisie de care ar urma să ia notă forurile de conducere ale partidului în şedinţa programată pentru ziua de luni.

Câtă vreme tot repetăm şi ni se tot repetă că demisia e un act de voinţă unilaterală, în mod firesc nu ar trebui să se pună problema unei reveniri a d-lui Dragnea asupra hotărârii domniei-sale. Nu de alta dar o scenă operetistică de genul „mai stai, mai stai, nu pleca, draga mea turturea!” jucată de BPN-ul PSD prea ar aminti de rugăminţile fierbinţi, de acum 25 de ani şi mai bine, ale foştilor membri Comitetului Politic Executiv al PCR, rugăminţi prin care „tovarăşii’’ îl rugau pe Nicolae Ceauşescu să nu îi pună în situaţia imposibilă de a-şi alege un alt secretar general. Nu de alta, dar imediat după ce Victor Ponta a pierdut alegerile prezidenţiale din toamna anului trecut şi simula pocăinţa ce l-a făcut frate cu dracul spre a trece podul pierderii poziţiilor sale din partid şi din fruntea guvernului, dacă nu mă înşel chiar dl. Dragnea însuşi spunea că una dintre sarcinile principale de viitor ale PSD e aceea de a se lepăda de orice asemănare cu PCR dar şi de acuzaţiile de neocomunism.

Mă îndoiesc că PSD ar avea vreun interes să îl întoarcă din drum pe dl. Liviu Dragnea. Victimizarea acestuia îi este acum cât se poate de convenabilă, cu atât mai mult cu cât mai peste tot vorbeţii partidului spun că fostul nr. 2 din conducerea lor ar fi fost condamnat numai şi numai pentru că ar fi poftit alegătorii să iasă la vot, nu şi pentru acţiunile sale vizând vicierea rezultatelor referendumului din vara anului 2012. O fraudare care, fără doar şi poate, a existat, chiar dacă nu la proporţiile la care au încercat să o prezinte adversarii politici de atunci ai USL, dar şi organele de anchetă. S-a vorbit atunci despre un milion şi jumătate de voturi fraudate. Desigur, nu la originea tuturor s-au aflat dl. Dragnea şi numai oamenii PSD.  La vremea aceea organele sus-menţionate îi erau extrem de devotate fostului şef al Statului, dl. Traian Băsescu. Mai devotate chiar decât binecunoscutul Pristanda prefectului Tipătescu. De unde – cine ştie? – o numărătoare în genul celei practicată de acesta.

De lovitură de stat nici nu poate fi vorba, totul nefiind decât o invenţie propagandistică mincinoasă menită să mascheze laşitatea lui Traian Băsescu şi a amicilor săi politici de atunci, acţiuni ce au speculat bunacredinţă a acelei părţi din electorat ce încă îl sprijinea pe fostul preşedinte.

PSD preferă să pună în antiteză condamnarea d-lui Dragnea cu indiferenţa pe care organele de urmărire penală au arătat-o şi o arată şi azi faţă de stafful de campanie şi apropiaţii fostului preşedinte care, prin acţiunile lor de persuadare şi de influenţare a electoratului, ar fi săvârşit un act neconstituţional. La care ar fi participat între alţii puşcăriaşul de azi Adriean Videanu, puşcăriabila Elena Udrea, dar şi persoane de care, între timp, dl. Băsescu s-a distanţat. Sau care au decis ele însele să ia distanţe faţă de fostul preşedinte. Precum Monica Macovei, care într-o emisiune la B1tv, a scos un strigăt de luptă pentru care ar fi fost invidiată chiar şi de Xena, prinţesa războinică, şi care l-a pus pe gânduri şi pe băsificatul colonel Robert Turcescu. Ori Adrian Papahagi sau Mihail Neamţu. În fond, atât USL cât şi gruparea din jurul fostului preşedinte au pus la îndoială eficienţa instrumentului-cheie al democraţiei care e votul.

Antiteza e cum nu se poate mai convenabilă deoarece ea îi martirizează deopotrivă pe dl. Dragnea şi PSD-ul în întregime, iar condamnarea s-ar putea să se deconteze favorabil pentru oamenii lui Victor Ponta în cursul anului electoral viitor. Aceasta fiindcă nu exclud nicidecum ca strategii PSD să se slujească de „martirul” Liviu Dragnea spre a pune în inferioritate vechiul PNL care, aflat în acea vreme în alianţă cu PSD, nu are acum de plătit nimic ca urmare a participării sale la acţiunea de demitere a unui preşedinte nedorit în 2012 de mai bine de jumătate din electorat. Nimic doar continua relaţie de neîncredere dintre peneliştii de viţă veche şi foştii pedelişti.

La acţiunea de înnălbire a d-lui Liviu Dragnea, de martirizare şi de eroizare a domniei-sale, PSD primeşte un ajutor neaşteptat din partea „maestrului” Ion Cristoiu. Care, într-un text scris la cald şi publicat pe blogul personal vineri, către orele prânzului, compune o odă la adresa bărbăţiei şi fermităţii d-lui Liviu Dragnea, a consecvenţei sale, a dimensiunilor sale de mare bărbat de Stat, a exemplarităţii sale prin raportare la laşităţile devenite mod de viaţă ale lui Victor Ponta. Şi cum, asemenea d-lui Dragnea, şi domnul Ion Cristoiu e consecvent cu sine, articlierul nostru pune condamnarea fostului fruntaş pesedist pe seama unui act de supunere a Curţii Supreme faţă de „binomul SRI-DNA”, introducând încă un veninos semn de întrebare la adresa corectitudinii instituţiilor Statului de drept.

Fără doar şi poate, condamnarea la un an de închisoare cu suspendare nu pune la îndoială legitimitatea Referendumului din iulie 2012, aşa cum au încercat să susţină unii comentatori cu serioase încatenări politice. Dar nici o acţiune a serviciilor secrete ori anticorupţie împotriva d-lui Dragnea nu e, cum scrie dl. Cristoiu. Ci doar o dovadă că în România de azi nimeni nu ar trebui să fie mai presus de lege.