Liderul necesar

Zi de zi, România apare tot mai clar, ca o ţară a nimănui. Agenda publică, adică ceea ce este cu adevărat necesar, urgent şi abordabil, este marcată de evoluţii contradictorii, păguboase. Se adânceşte decalajul între aglomerarea sfidărilor şi capacitatea efectivă de percepţie, interpretare şi asumare. Asumare legitimă, responsabilă şi eficientă. Vorbe mari?! Păi de ce i-am considera „mari”,  pe şefii României?! („Care este...”).

Declinul evident la nivelul discordantei între dinamica reală (contradictorie şi toxică) şi functionarea instituţională efectivă, atinge praguri critice de neimaginat chiar şi pentru o ţară campioană în aberaţii, în epoca de graţie a eliberării de comunismul provincial.

Romanii par prizonieri resemnaţi ai unei rutine păguboase, aparent spectaculoase dar sterile.  Confruntarea politică neîntreruptă la vârf, traseismul tot mai energic de oriunde către nicăieri, ştiri halucinante pe „model DNA”, pun în paranteză roluri constituţionale cheie, tentante şi înşfăcate de personaje cu pretenţii la mai sus şi la mai mare. Pretenţii jalnice! Jalnice pentru ţară.

O rutină naţională, profund inradacinata, însuşită şi practicată fără pauze.

Pentru a pune capac la toate, 2014, este şi un sezon electoral numai bun pentru panarame. „Europarlamentarele” au fost doar încălzirea. Încălzirea pentru marele spectacol, promiţător de ambitii personale, combinatii dubioase si  improvizatii ruinatoare.

Imaginaţi-vă un teatru prăpădit într-un orăşel uitat de lume, o clădire cu igrasie şi scaune scârţâitoare, ocupat de mâncători de floricele şi cu telefoane mobile uitate deschise. In prag de stagiune, ambiţionaţi subit să pună în scenă un „Shakespeare”. Doar că, în pană de actori, (emigraţi sau pensionaţi) scot la bătaie ceilalţi salariaţi. Un director adjunct, şomer al fostului liceu, administratorul, în prag de pensionare, un contabil part-time, cateva femei de serviciu, şi desigur, Sufleorul.

Vom avea un show pe măsură...

În România 2014 batem un record la „candidaţi potenţiali”- cam 15, cât o echipă de rugby, numai bună de tăvăleală. Cam la asta se reduce azi, „clasa politică” disponibilă să producă, să propună şi să susţină noul şef al statului. Nou! Ce înseamnă „nou” la români în 2014?!!! Ce mai inseamna „Sef al statului” ?!!

Există desigur si câteva capcane preferate de jucătorii politici. Sunt chiar cele câteva criterii hotărâtoare (în culise) pentru  desemnarea efectivă, finalizată cu acte la notar a „candidatului oficial” ca sursă de legitimare finală si mai ales ca garanţie (a susţinătorilor) de acces la posibile beneficii în eventualitatea victoriei.

Prima capcană: finalizarea jocurilor la vârf între găştile de partid cu acoperire în teritoriu. Pretenţiile şi tupeul nu au neapărat legătură cu acoperirea efectivă la influenţarea alegătorilor potenţiali, cu sau fără pungi, prezenţe tip Bollywood cu figuri de la Bucureşti.

A doua: încropirea unor aranjamente interpartinice pentru asigurarea unei agitaţii extinse în teritoriu şi la ziarişti trimişi să scoată ştiri de senzaţie intr-o o seară fără fotbal. Pentru o lună, prin octombrie 2014,  aceasta se va numi „campanie electorală”...

Ca o viclenie obosită vor fi invocate cercetări de teren razlete, sumare şi eventual uşor ajustate, numite sondaje de opinie. „Prezidenţialele” din acest an tind să devină şi un jalnic cântec de lebădă pentru cercetărera opiniei publice în România , pe punctul de a fi trasformata intr-o simpla carte de joc la masa unor pocheristi de cartier.

Rămâne deschisă totodată o listă de incertitudini. Incertitudinea este mama politicii. Sursă şi soluţie, draga de ea! Dacă n-ar fi ‚ cine ar mai avea nevoie de politicieni?!!

Ca să revenim la zi. De unde aceasta stare de fapt inainte unui test major nu doar pentru mediul politic dar poate, chiar in mai mare masura , pentru Romania in ansamblul?

Oare ii pasa cuiva ?!! Ne pasa oare cat de pustiu a devenit de fapt mediul politic romanesc, pentru că  aproape nimeni nu dispune de trei aspecte esenţiale: autoritate, capacitate, implicare?!

Dimpotriva, abunda nu putine  ocazii de eşec, vulnerabilităţi care generează evoluţii haotice. Evoluţiile haotice sunt coşmarul campaniilor electorale... Si acestea nu vor lipsi, chiar vor domina intervalul. Inflatia de indisciplinaţi, candidaţi autodeclaraţi, surescitaţi din mediu dependent sau doar închipuiţi. Dezvăluiri de ultimă oră, referitoare la cariere postcomuniste, inclusiv antecedente interesante in alte domenii cheie. Cutremure în plan economic la nivel local, regional, naţional şi desigur, comunitar (UE) într-o perioadă globală obosită de esecuri si amanari, aşteaptă la uşă. Dinamica regională (cf. Ucraina) stă să facă „poc”! Surprize de la Bruxelles şi nu în ultimul rând, Steaua Polară a României, Fondul Monetar Internaţional completează sau subordonează sever mica babilonie dâmboviţeană...

Şi atunci, care ar fi miza prezidenţialelor din noiembrie 2014?!

Va fi consacrat pe termen nedefinit modelul politicianului-surogat ambiguu (până la dubios), instabil, ignorant şi indiferent în raport cu agenda reală, cu neliniştile, cu necazrurile banale ale celor mulţi?!

Va fi  Cotroceniul, un simplu loc de parcare pentru tipii ambiţioşi, incomozi şi nefolositori în vederea simplificării mecanismelor decizionale la nivel macro? Desigur, între găşti şi clientelele lor.

Va conta în mod hotărâtor influenţa ocultă a unor grupuri de interese ştiute şi neştiute, împământenite sau îndepărtate?

S.A. (şi altele...)

Dincolo de toate aceste gunoaie, servite ţării, unei populaţii dependente,  dirijate masiv şi ieftin către ţinte profund străine interesului naţional, nevoilor şi speranţelor oamenilor simpli, mai avem capacitatea, intenţia şi resursele de a imagina şi alege LIDERUL NECESAR? !  Necesar pentru ţară, pentru cetăţenii acesteia, pentru prezentul şi viitorul posibil, aproape sigur.

Care ar fi deci profilul deja dobandit, disponibil si asumat al unui cetatean roman cu notorietae, nepatat si determinat sa sustina cu  adevarat rolul de Presedinte al Romaniei in mandatul urmator?

O temă care va trece probabil neobservată în dezbaterea publică actuală, pe cât de spectaculoasă (scandaloasă) pe atât de sterilă in derularea sa curenta.

Intră cineva dialog public?!