Declaraţiile dlor Dragnea şi Tăriceanu dinamitează statul de drept

Liviu Dragnea a avut miercuri două cuvântări programatice. La ieşirea de la consultările de la Cotroceni şi la investirea în funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Urmărindu-l, apoi citind cu atenţie declaraţiile sale, am remarcat câteva lucruri care merită subliniate. Ne dau o idee asupra direcţiei pe care o va urma noua putere.

„O condamnare nedreaptă şi o lege profund neconstituţională nu mi-au dat posibilitatea să solicit această demnitate pentru mine, deocamdată.”

Dacă Liviu Dragnea era o persoană oarecare, de pe stradă, nu băgam în seamă această declaraţie. Dar e numărul trei în stat, şeful partidului care tocmai a câştigat alegerile şi face guvernul. Calificarea „condamnare nedreaptă”, la acest nivel, aruncă în derizoriu justiţia romană, acuzată că decide condamnări nedrepte. Câte alte condamnări nedrepte există? Cetăţenii să mai accepte hotărârile definitive, sau să le califice din start nedrepte?

Conform principiul separaţiei puterilor în stat, nu executivul sau şefii partidelor fac aprecieri asupra justiţiei. Există CSM, care prin inspecţia judiciară se ocupă de aşa ceva. Şi cine n-a elaborat o lege a răspunderii magistraţilor, în ultimii patru ani, în care majoritatea parlamentară a fost a PSD?

Legea profund neconstituţională este legea 90/2001, care interzice persoanelor condamnate pentru corupţie să facă parte din guvern. Doar că nu un personaj politic, fie el şi Liviu Dragnea, are dreptul să califice o lege ca fiind neconstituţională. CCR are această menire. Că nu suntem la o crâşmă, în colţul străzii. Vorbim de al treilea om în stat.

„Deocamdată”, ce să însemne? Că în perioada următoare va fi modificat cadrul legislativ astfel încât accesul lui Liviu Dragnea la funcţia de premier să nu mai fie obstrucţionat.

Liviu Dragnea uită că preşedintele Iohannis a explicat că nu acceptă desemnarea sa la funcţia de premier nu din cauza unei legi, ci pentru că nu îndeplineşte criteriile de integritate cerute de o astfel de funcţie, în urma condamnării penale suferite.

Altă declaraţie sibilinică a lui Liviu Dragnea:

„Voi veni cu o singură propunere, dacă va fi refuzată ne vedem în altă parte”

Cu cine se vede în altă parte Liviu Dragnea? Cu preşedintele Iohannis, asta rezultă. Unde în altă parte? Aici e aici. Logic, locul de întâlnire ar fi parlamentul la un vot de suspendare a preşedintelui. În altă parte unde? Ameninţarea, şantajul sunt abia voalate.

Lui Liviu Dragnea i s-a urcat puterea la cap. Are impresia că votul a 18% dintre români îi dă dreptul să-şi bată joc de statul de drept, de tratatele semnate de România prin apartenenţa la UE.

O altă declaraţie, de maximă gravitate, a fost făcută de Liviu Dragnea în parlament, cu ocazia investirii în funcţia de preşedinte al camerei Deputaţilor:

„De asemenea, vreau să transmit un mesaj foarte puternic - Parlamentul este locul unde se naşte legea, dar şi locul unde se stopează abuzul în aplicarea ei.”

Cum stabileşte Parlamentul ce este abuz şi ce nu este, în aplicarea legii? Preia rolul CSM şi al Inspecţiei Judiciare? Unde a dispărut separaţia puterilor în stat? Şi dacă Parlamentul consideră abuz decizii ale justiţiei care îi afectează pe parlamentari? Vor fi anulate, pur şi simplu? Şi cum va stopa Parlamentul abuzul? Invalidează hotărâri ale instanţelor de judecată, se transforma într-un supratribunal al naţiei? Toate aceste semne de întrebare trebuiesc lămurite.

Pentru ca promisiunea lui Liviu Dragnea reprezintă un amestec grosolan în treburile interne ale justiţiei, calcă în picioare separaţia puterilor în stat, renunţă la valorile statului de drept consfinţite în Tratatul de la Copenhaga, semnat şi de România.

Declaraţii aiuritoare a făcut şi Călin Popescu Tăriceanu la instalarea în fruntea Senatului.

„Este momentul în care decidem dacă România este un stat suveran, în care deciziile importante se iau în ţară, de către cei pe care românii îi aleg sau dacă este un stat de mâna a doua, în care deciziile sunt dictate de alţii şi executate de oameni numiţi şi nu aleşi.”

Aluzia este evidentă la mecanismul MCV, prin care UE supraveghează justiţia şi respectarea statului de drept, şi la intervenţiile ambasadelor străine în cazul „marţea neagră”, dar şi cu alte ocazii. Bunăoară, lista lui Barosso a împiedicat validarea referendumului din 2012 de suspendare a preşedintelui Băsescu.

Ei bine, Tăriceanu doreşte ca UE şi America să nu se mai amestece în treburile noastre interne, să lase parlamentul să încalece justiţia, inclusiv prin legi de amputare a prerogativelor parchetelor şi instanţelor de judecată.

Mai spune dl. Tăriceanu:

„Controlul asupra Legislativului este exercitat de adevăraţii stăpâni ai României şi nu de conducătorii vremelnici ai unor instituţii.”

Dar când „adevăraţii stăpâni” ai României au decis 300 de parlamentari şi parlament unicameral, de ce v-aţi făcut că plouă? Atunci poporul era „prost”? Câtă ipocrizie... Şi atenţie, „adevăraţii stăpâni” ai României nu v-au votat să daţi în cap justiţiei. Dacă vă prefaceţi că nu ştiţi, s-ar putea să aflaţi mai repede decât credeţi.

Tăriceanu: „Parlamentul trebuie să îşi asume reglementarea mai strictă a acestor activităţi, a acestor instituţii şi scoaterea la lumină a unor acţiuni şi activităţi pe care acestea le desfăşoară, inclusiv prin legi cum este cea privind înfiinţarea unei autorităţi naţionale pentru interceptarea comunicaţiilor. Cred că este momentul ca instituţiile din România să asculte de votul românilor dat pe 11 decembrie în loc să le asculte convorbirile telefonice”.

Cu alte cuvinte, prin lege parlamentul va prelua controlul asupra unei autorităţi naţionale pentru interceptarea comunicaţiilor. Şi dnii Dragnea şi Tăriceanu vor decide cine va fi interceptat şi cine nu. Înţelegem, nu suntem chiar toţi naivi.

Instituţiile din România ascultă convorbirile telefonice ale infractorilor, corupţilor, hoţilor, nu ale oamenilor cinstiţi. Nu cred că aceştia se tem de ascultarea telefoanelor, pentru că nu au ce să ascundă.  De ascultarea telefoanelor se tem cei anchetaţi penal, trimişi în judecată. Nu cred că dnul Tăriceanu poate face această apreciere pentru că este trimis în judecată. Îşi apără propriile interese.

Dacă această poziţie va costa România fondurile nerambursabile alocate, securitatea asigurată de NATO, dreptul de vot al României în cadrul structurilor UE, nu are importanţă pentru dl Tăriceanu. Important este ca liderii politici, băgaţi până peste cap în procese sau anchete penale, să scape nesancţionaţi de către justiţie. Inclusiv Dragnea şi Tăriceanu.

Grav este că aceste declaraţii precum şi cele anterioare, şi mai clare, prevestesc un asalt al viitoarei puteri asupra justiţiei. Şefii grupurilor parlamentare PSD, Nicolicea şi Nicolae, adversari declaraţi ai justiţiei actuale din România, sunt încă un semnal asupra drumului spre care ne îndreptăm.

Vom vedea la elaborarea bugetului de stat pe 2017 dacă DNA şi parchetele vor primi banii de care au nevoie, sau de aici şi începe strangularea lor, prin nealocarea resurselor.

Aşa cum se întrevăd lucrurile acum, noua putere nu va precupeţi nimic pentru a-şi salva liderii de puşcărie, prin amputarea şi încălecarea justiţiei, inclusiv prin numirea în fruntea instituţiilor de forţă a unor obedienţi din clientela lor politică.

Aceasta este provocarea căreia va trebui să-i facă faţă poporul român.