De ce sunt împotriva scoaterii în afara legii a PSD

Am scris până când mi s-au tocit şi pixul, şi tastele computerului articole împotriva PSD. Probabil că voi mai scrie multe.

I-am denunţat şi caracterul nedemocratic, de esenţă bolşevic-comunistoidă, şi negativităţile de partid obez, buldozer, incapabil de supleţe în decizii şi în atitudini, şi conduita de esenţă totalitară, şi înclinaţiile de a bate abuziv cu pumnul în masă spunând cu o siguranţă probând o îngrijorătoare autosuficienţă că el e singurul îndreptăţit să conducă ţara, şi incapacitatea reformării în ciuda feluritelor sale experienţe epifanice, şi slaba calitate umană şi intelectuală a celor ce îl conduc încă de la înfiinţarea din 1990.

Trebuie să fii de-a dreptul orb ca să nu bagi de seamă cât de pernicios este comportamentul acestui colos incapabil de a răspunde la sunetul timpului după victoria înregistrată la alegerile parlamentare din decembrie 2016. Să nu realizezi cum au ajuns liderii săi, dintre care mulţi, prea mulţi cu imense probleme în justiţie, să creadă că pot să se înstăpânească pe ţară, să o supună, să o transforme într-o demokratură. Să plănuiască în cel mai ticălos mod cu putinţă cumpărarea de conştiinţe şi să ticluiască păcăleala cetăţenilor săturaţi de sărăcie şi viaţă proastă cu iluzorii măriri de salarii care deja se regăsesc la dublu în creşterile de preţuri. Cum îşi închipuie pesediştii pe care nu îi mai încap ecranele televiziunilor prietene ori aservite, printre care se numără şi fostul post public, SRTV-ul condus haotic de Irina Radu, că pot să ducă de nas populaţia cu o lege a salarizării unitare care crapă din toate încheieturile, amatorescă, negândită, inventată doar pentru a făgădui lapte şi miere contra voturi şi o falsă legitimitate, contra o mimată adoraţie populară. În pofida faptului că plouă cu avertismente calificate că nu există şi nici nu vor fi resurse pentru sustenabila punere în aplicare a aberaţiilor debitate zilnic de Liviu Dragnea, Sorin Grindeanu, Lia Olguţa Vasilescu şi compania.

Observ şi eu că nomenclatura pesedistă nu a învăţat nimic din amploarea protestelor stradale din februarie 2017 şi că puţin îi pasă că PSD nu e privit cu ochi deloc buni, ci cu crescută, nedisimulată mefienţă de ceilalţi membri ai familiei politice europene din care încă mai face parte. Cum comportamentul şnapanului politic Liviu Dragnea e tot mai asemănător şi în privinţa relaţiilor externe ale ţării cu acela al lui Nicolae Ceauşeşcu în ultimii lui ani de domnie, atunci când renunţa de bunăvoie doar ca să îşi mai probeze încă o dată sieşi grandomania la Clauza naţiunii celei mai favorizate.

Observ cum PSD ajutat de aliatul său politic, inconsistentul, dar vorbăreţul ALDE avându-l în frunte pe tot mai ridicolul Călin Popescu-Tăriceanu pregăteşte zilnic noi asalturi împotriva justiţiei spre a-şi scăpa de puşcărie sau alte drepte pedepse penalii din dotare.

Cu toate acestea, nu împărtăşesc defel opinia exprimată de dl. Traian Ungureanu într-un comentariu publicat pe data de 1 mai 2017 pe blogurile adevărul.ro în conformitate cu care PSD ar trebui să fie scos în afara legii. Dl. Ungureanu vorbeşte, ca să fiu riguros exact, despre suprimarea, fie şi ilegală a acestui colos. Ca şi cum s-ar putea face ceva în favoarea democraţiei printr-un act în afara legii.

Carevasăzică, punem la zid, condamnăm pe bună dreptate operaţiunile ilegale ale PSD şi ale conducătorilor săi, fie ei în marea lor majoritate de joasă speţă, şi vrem să o facem cu aceleaţi instrumente la care recurg ei?

Marginalizarea şi apoi eliminarea benefică democraţiei şi viitorului ţării a acestui organism bolnav moral şi politic, neeuropean prin plămadă şi prin structură, însă încă rumen în obraji şi mult prea sigur pe sine, cu un număr consistent de membri şi de simpatizanţi, nu se poate face prin măsuri de extracţie autoritară.

O scoatere în afara legii a PSD (de cine? de sine însuşi? de tot mai încolţitul ministru al Justiţiei, dl. Tudorel Toader?, de Parlamentul în care deţine majoritatea?) nu ar duce decât la victimizarea partidului.

Doar maturizarea electoratului, o operaţiune de natură să îl facă să realizeze că nu cu promisiuni deşarte, cu minciuni, cu sperjuri, cu penali, cu fiinţe cu un comportament primar agresiv în frunte (aşa cum sunt numiţii Nicolicea Eugen, Ştefănescu Codrin, Firea Gabriela, Iordache Florin, Chiriţă Dumitru şi enumerarea ar putea să continue) se pot obţine progresul şi bunăstarea), ci cu adevăraţi oameni de stat.

Problema este unde oare îi găsim pe aceştia? Din păcate, ei nu prea sunt vizibili nici în PNL, nici în PMP, nici în USR.