De ce suntem, noi românii, atât de proşti?!!

Ideea, bine contuartă şi abil utilizată, că am fi o sumă de fraieri, numai buni de dus cu vorba şi de momit în direcţii din cele mai absurde, de a ne face părtaşi, prin vot, prin sărbători bine ticluite sau prin complicităţi directe la salarii, pensii, ajutoare de tot felul, taxe şi impozite mereu schimbătoare, să urmam  găşti trecătoare de iresponsabili, plasati la vârf si puşi pe fraude istorice, se impune aproape de la sine. Suntem proşti.

Una dintre cele mai înşelătoare, mai atrăgătoare şi mai costisitoare capcane ale tranztiţiei. În România, care este.., oriunde românii s-ar afla. Asta e! Asta se vrea a fi chiar  legea  pe aceste meleaguri. Nu de ieri, de alaltăieri. Dar  acum bate istoria! La errată...

Ştim cu toţii, România şi românii  practicau acest sport naţional si înainte si după decembrie 89.

Un pluralism tinut  la limită, fara pauză si leac. Oarecum, aparent, în moduri diferite, sunt diverse influenţe şi îndrumări dinspre cele patru puncte cardinale. Până azi, la nivelul prostiei populare ca factor major al guvernării ca si al vietii de zi cu zi, lucrurile nu s-au schimbat prea mult.

Unde s-au schimbat?(Formulati cu atentie si responsapilitate trei opinii. Multumesc.)

De fapt, care a fost dintotdeauna ţinta suspuşilor? Simplu, să-şi asigure prin supunere, pasivitate (privitul in alta parte rămâne printre cele mai importante sarcini ale propagandei oficiale) si de ce nu, in false momente de schimbare, prntr-o implicare directă, dacă nu chiar entuziastă sau măcar , din lene si indiferenta, acceptare. O continuitate, apare acum,consecvenţă, dincolo de lozinci, stindarde, cauze măreţe, si străbate istoria neamului. Avem azi, toti, acuzati si martori, o magazie vastă de dosare  urât mirositoare cu privire la performante de moment,  cariere de invidiat,  înălţări şi prăbuşiri plătite sever la „taxa de chirie istorică a neamului”. Plătite de prostime.

Avem aici, avem şi azi, o definire sumară, dar clarificatoare a tradiţiei organizaţionale pe o piaţă politică eterogenă, plină de improvizaţii, haotică în dezvoltări. Săracă în valori, idealuri, angajamente publice efective şi onorate adesea doar parţial la presiunea unor stări acute sau aub autoritatea unor factori externi, cu influenţă masivă, neiertătoare şi uşor cinică, în regiune.

Ţinta a rămas aceeaşi.

Prostia in conditii de pluralism, stat de drept. Stânga-dreapta?!  Diferenţe declarate cu ifos, doar de moment, la microfon, pe prima pagină, în studio...

Aceeaşi ipocrizie şi pornografie de ambele sexe, între subculturi politice de pripas, practicate de ignoranţi cu tupeu, voci puternice in sloganuri sforăitoare, şoaptele dulci în angajamentele de culise pentru livrarea unor largi coaliţii de guvernare. Largi în ce?! În compromisuri, uitări şi acoperiri în fraude greu de îndosariat.

Totuşi, cel mai adesea minciunile au picioare scurte!          

Minciunile şi marile scamatorii guvernamentale, proclamaţiile din piaţă, ritualuri de lansare cu eroi (erori) ai neamului, de programe, pachete legislative, coduri, se ciocnescm dincolo de credulitatea colectivă, de zăpăceala mediatică şi de serii de întâmplări oarecum spectaculoase în contextul banal, profund banal al vieţii curente, se ciocnesc de zidul structural.  Zidul structural! Atenţie! Accidente grave, mortale, definitive. Fără întoarcere. La nivel de inflatie, falimente, disparitii industriale cu faimă, sărăcie cu larga extindere, sănătate  jalnică si o nepăsare profunda pe infrastructură.

Cimitirul tranziţiei este deja vast. Ar merita, de ziua morţilor, vizitat. Obligatoriu pentru cei care mai au, formal sau efectiv, credinţă în destinul naţiei. Scuze pentru patetism, era doar o formulă publicistică, pe înţelesul criticilor de diverse calificări, derivată din rapoarte sofisticate de risc de ţară.

Deci, inflaţie, căderi pe piaţă, deficit, blocaj instituţional, sărăcie. O lungă listă, poate fi şi scurtă dar subită şi stabilă, găteşte strachina prăbuşirii. Brusc, mincinoşi şi minţiţi, şmecheri şi fraieri, servesc falimentul frăţiei prin iluzie, compromis şi complicitate. Frumos sport, fraternitate...Frate cu dracu’!

Pentru că paguba îmbracă forme diferite, frapant de diferite, prin şoc, prin costuri adanci, prin consecinţe pe termen mediu, chiar lung.

Aici, aven unul dintre cele mai perfide, bine asumate consensuri. Câţi dintre păgubiţi, află, înţeleg şi intuiesc miezul problemei? Cam 2000...Altfel, câmp larg pentru zăpăceală, credulitate, influenţă,uitare...Hrană proaspătă pentru prostie publică.

Apar  totuşi unele nedumeriri. Treziri la realitate (cca 30-40 de secunde), reacţii si rar, prin provincie, unele revolte. Mai nou, surpriza intervalului, unele chemări la DNA. Surprinzator de masive, cu plasamente selecte, dezvaluiri suprarealiste.

Problema este că prostia se repetă! Mai exact, este continuă. Suntem de veacuri, de neîntrecut în prostie colectivă.

Mai grotesc! Se repetă oarecum la fel. Un pleonasm istoric. Stupid, dar sec şi clar. Că ticăloşi la vârf se repetă, e simplu. De aia au si vrut să ajungă acolo. Pentru a-şi bate joc de avuţia naţională, de viitorul posibil, aproape sigur, inevitabil, de plecarea păguboasă pe piaţa externă, şi, mai ales, de masa de ageamii rămaşi în pagubă. Again and again...

Întrebarea este, de câte ori şi în câte feluri pot fi prostiţi românii  pentru a nu se mai lăsa prostiţi?!

Se pare că aceasta este problema...! Mai exact, întrebarea pare interesantă dar nu este corect şi complet formulată. Deşi părea de bun simţ! De fapt, nu cumva exisă un beneficiu în prostie? În prostia publică, a noastră, cea de toate zilele?

Chiar un oarecare profit. De moment, trecător, chiar iluzoriu, dar bineservit, oarecum savuros. Bine formulată, prostia, devine  o tentaţie. Sau chiar mai mult, pentru a deveni o rutină colectivă, pre sau post electorală, în funcţie de anotimp, de regiune, naţionalitate, vârstă, venit..., de  năravuri colective, slăbiciuni, placeri la moda, la forme noi de joacă de-a realitatea?!

Aţi vizitat vreodată o bucătărie a prostirii populaţiei? Nu e departe. Next door.

Ar mai fi o problemă...Este prostia populară o formă naturală a speciei? Cum s-ar zice, din naştere...Nu a derivat cumva, în timpul istoric, o formă consistentă, persistentă, predominantă a conştiinţei colective, a modului de viaţă, ca tradiţie?! Poate chiar o formă a mândriei naţionale!  Hei, cine e mai prost ca noi?! Sunt prost, deci sigur, sunt român!

Ar putea fi, pana la urma, doar o formă de masochism naţional, de devenire pe marginea drumului lumii moderne (nu prea avem autostrăzi), o formă de autopedepsire?! Faţă de cine ne-am putea simţi vinovaţi, ca români, pentru a ne autopedepsim prin prostie continuă, consistentă, calificată?!  De aflat...

Sau, de ce nu, o simplă formă populară, sincronizată, de complicitate. La aşa stăpâni, aşa slugi. Sau invers, la aşa alegatori, aşa aleşi ai neamului...

Totuşi,de  unde implicarea?! Unde e micul orgoliu, seara la televizor, admirând domnişoare cu urme de bikinii şi flăcăi cu urme de creier, sclipind de bucurie, savoare, împlinire. Ratting total !! Sau implinirea ?!

Împlinire în ce?!

În ce se împlineşte astăzi, în 2015, populaţia României? Primele zece împlinri? În ordine alfabetică, antropologică, pe piaţa muncii, la nivel strategic ca fapt istoric ?!

Ironia istoriei zice, ham !

Să fie istoria, inamică? Ham, ham ! După falimentul totalitarismului comunist pe aceste meleaguri, venit din afara şi spulberat din afară, pare să fie că şi fără frică, fără Securitate, fără dictator, noi românii adorăm să fim prostiţi, să trăim prostia în viaţa de zi cu zi. Paşnic, în libertate.

Să fie oare libertatea de a fi prost între cele mai alese beneficii ale revenirii în lumea liberă?!

Altfel, cum s-ar explica azi, în 2015, inerţia colectivă, pe stradă, acasă, la uzină şi implicit în sondaje de cabinet, sprijinul public pentru jalnice figuri care ţopăie la TV sau prin aerodromuri oficiale, în clădiri păzite formal, nefăcând nimic, altfel plini de energie şi aplomb în scandaluri ieftine, trădări sau simple ieşiri la plajă.

Nu întâmplător, România de astăzi este prezentată, vândută şi cumpărată la tonă, hectar, forţă de muncă şi timp structural pe diverse pieţe. Vizibile sau ascunse.

Ne cumpără cu proşti cu tot?!

Sigur. Prostia face preţul.

P.S. Continuare….Continuăm ?!..