Dăm şi noi Guvernul ăsta jos mai cu talent?
0
Nicio voinţă politică nu a rezultat din proteste, niciun partid politic sau organizaţie nu a construit pe nemulţumirea oamenilor. Un cetăţean pierdut a înregistrat „#rezist” şi USR-ul a făcut un videoclip în care a pretins că i-a reprezentat în Parlament pe protestatari.
În rest, nici măcar cei 30-50 de oameni (pentru cititorii Hotnews: 3-500) care se strâng în fiecare seară în Piaţa Victoriei nu au construit mai departe de un grup de Facebook.
La fel ca referendumul ameninţat de domnul preşedinte Iohannis şi băgat înapoi în buzunarul de la fund, spre a fi folosit în orice moment de cumpănă politică personală, partidele politice şi-au continuat neabătut scandalul în Parlament, mimând îngrijorarea.
Printre analiştii politici, povestea OUG 13 a trecut şi s-a pierdut, nici măcar Piaţa nu mai este un angrenaj de presiune, ci doar eroarea statistică la capătul unor sondaje care arată cum nimic nu s-a prea schimbat.
De cealaltă parte, PSD şi prietenii continuă marşul spre schimbare cu măsuri populiste şi graţieri grăbite, fără ca acţiunile lor să scoată lumea în stradă. De altfel, şi anunţaseră că o vor face, cel puţin graţierea fusese aruncată de mult spre Parlament, pentru a mai linişti protestele.
Acum, că se află chiar pe masa legiuitorilor, aceleaşi surse de informare care acceleraseră nemulţumirea populară o tratează ca pe o surpriză şocantă. Se încearcă, parcă în zadar, să se creeze aceleaşi condiţii pentru scoaterea oamenilor în stradă.
Fiind vorba de Parlament, însă, până se urneşte o lege, până trece prin ambele Camere, până ajunge la Preşedinţie, până e trimisă înapoi, nu-i bai. Nu se întrunesc condiţiile unei păcăleli date peste noapte, ale unui şmen grăbit, ale unui furt conştient.
Rămân la analiza mea iniţială, că Guvernul Grindeanu este unul de sacrificiu, dar mă frapează lentoarea momentului şi incapacitatea oamenilor nemulţumiţi de a construi acolo unde ar vrea să dărâme. Nu avem educaţia necesară pentru implicare politică, suntem tributari unei gândiri de turmă şi nicidecum de responsabilitate socială individuală, nu ştim să construim. Ne plângem, dichisiţi în Piaţă, gata de selfie şi #principii, dar ne aşteptăm de la alţii, tot cam aceiaşi, să o facă.
Practic, vrem schimbare, dar să vină de la alţii. O nemăsurată nemulţumire populară, transpartinică, ne animă spre ceva, dar să ştim cum s-o mutăm un pas mai în faţă, în afara ciclurilor electorale, nţ.
Poate chiar am devenit civilizaţi, europeni şi democratici peste noapte şi am uitat de furci şi topoare. Mai ieri deplângeam soarta unor bieţi antenişti prinşi în carul de televiziune, în timp ce protestatarii de duminică le băgau zeci de lei sub ştergătoare. Spuneam că nu e normal, indiferent de calitatea jurnalismului (sau de existenţa sa), să ne tratăm astfel. Adică să acuzi o televiziune politică de parti pris-uri e ridicol, dar să le intimidezi şoferii chiar dă dovadă de o lipsă totală de inteligenţă.
Aşadar, nu mă pot hotârî. Dacă nu suntem în stare să dărâmăm guverne, avem încredere cam mare în instituţiile reprezentative şi susţinem lupta mare anticorupţie, fără să ne mobilizăm în a o stăvili şi p-aia mică, fără să ne implicăm politic mai departe de a hărţui şoferi de televiziuni, nu prea cred că suntem o naţie de evoluaţi democratic. Sincer, cred că suntem doar nişte golani.
Se încarcă comentariile...
