Da, şi noi
0Zilele acestea, pe unul din canalele documentare, rulează un serial fabulos - Anii '80. Recunosc, eram copil în deceniul ălă şi nu i-am prins toate nuanţele. Un parfum occidental de gumă, jeanşi, glamour şi dezinvoltura publică mi-au ramas însă în minte, ca repere certe ale acelui deceniu.
Poate că de aia am şi o ancoră clară în muzica acelor ani...poate ar trebui să vă descriu şi cât de tânară m-am simţit la concertul Depeche Mode, dar mă opresc la timp :)
Anii '80, poate cea mai încrâncenată perioadă a "războiului rece", au reprezentat distincţia fermă între noi şi ei, în care "noi" şi "ei" trăgeam cu ochiul unul prin gardul celuilalt, mânaţi de o curiozitate teribilă, potentaţă şi de lipsa acută de informaţie.
O competiţie acerbă pe toate planurile: militar, sportiv, ştiinţific etc.
Politic, emblematic pentru anii '80, a fost regimul Reagan în SUA. Şi m-am întrebat de ce. Nu e domeniul meu de specialitate, dar, atât cât îmi amintesc, administraţia Reagan a fost una foarte dură din punct de vedere economic, adâncind foarte tare diferenţele dintre clasele sociale, pătura de mijloc fiind chiar puternic ameninţată cu dispariţia. Realizatorii documentarului mi-au furnizat o explicaţie surprinzătoare, de ordin psihologic. America se trezea dintr-un soi de depresie socială a anilor '70, marcată fiind de războaiele din Vietnam şi Coreea, de diferenţe culturale prea mari între generaţii, de disputele rasiale, de mişcarea "flower power", care a zguduit din temelii valorile conservatoare ale unui stat cu puternice fundamente religioase.
Ronald Reagan se pare ca a fost politicianul care, la momentul potrivit, a avut discursul potrivit şi a redat americanilor stima de sine. America a devenit naţiunea-model, care poate realiza orice îşi propune. Aşa a luat naştere "visul american".
România, de aproape 20 de ani, pare că traieşte - şi nu îşi mai revine din - această depresie socială: nu ne administrăm cum trebuie, nu ne promovam interesele în străinătate, ne e jenă de accentele patriotarde, ne e jenă că suntem parlamentari sau bugetari, ne e jenă de noi.
Mi-aş dori să ne fi săturat de atâta pesimism şi lipsa de încredere şi să nu mai aşteptăm, mioritic, un "domn străin" care să ne facă ordine prin ogradă, pentru că "da, şi noi putem". Dar trebuie să ne-o spuna cineva...
Şi asta cât mai repede, pentru că la următorul concert Depeche Mode trebuie să vă povestesc despre ieşirea noastră din depresia naţională şi din crizele generale şi despre cum trăim frumos anii '80 ai americanilor :-)
Se încarcă comentariile...
