Cum să te dezici de Klaus Iohannis? O banală lecţie de ipocrizie

De când Facebook a devenit portavocea poporului român şi-au făcut loc în gura majorităţii atât democraţia cât şi constituţia. Indiferent de context se pune faţă una dintre cele două şi apoi se încheie cu concluzia dacă este sau nu constituţional sau democratic şi asta de multe ori fără a fi citit măcar un articol din constituţie sau o valoare a democraţiei.

Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi şi nouă toate; 
Ce e rău şi ce e bine 
Tu te-ntreabă şi socoate; 
Nu spera şi nu ai teamă, 
Ce e val ca valul trece; 
De te-ndeamnă, de te cheamă, 
Tu ramâi la toate rece.(Mihai Eminescu, Glossa)

Trecem repede la subiectul fierbinte al săptămânii, evacuarea antenelor. Nu este altceva decât un nou val de ură introdus în rândul românilor. Libertatea presei este pusă în pericol zic unii, abuz făcut de către ANAF spun alţii, societatea civilă rămâne croită pe idealism, iar oamenii care nu-l mai plac de mult pe Klaus Iohannis au găsit momentul perfect să-l înjure sau să-şi ia like-ul înapoi. Mai mult de atât, aproape că subiectul zilei la ştiri este despre numărul de like-uri pierdut de preşedinte de ieri până azi.

„Haterii” în general se blochează pe idei şi expresii fixe, în cazul de faţă „o banală chestiune administrativă”. Am căzut de acord cu un prieten care nu l-a plăcut niciodată pe preşedintele Iohannis că declaraţia a fost una perfect corectă şi anume că „libertatea presei nu poate fi luată prin simple decizii administrative". Un lucru perfect adevărat. Trustului INTACT nu i se interzice libertatea de exprimare, nu i se ia licenţa, ci pur şi simplu îi este confiscat sediul din motive judiciare bine cunosute.

Revenind la idei fixe, preşedintele pierde like-uri din cauza următoarei propoziţii „această abordare heirupistă a ANAF mi se pare cel puţin nepotrivită, dacă nu discutabilă" unde categoric exprimarea a fost una nefericită sau poate doar atât a putut.  Abuz sau nu, consider că ANAF a forţat un pic lucrurile, omeneşte, antenele nu au cum să-şi mute sediile peste noapte. Iar pentru Mugur Ciuvică şi pentru cei care se întreabă de ce nu s-a întâmplat nimic într-un an şi jumătate de când au apărut problemele, răspunsul e simplu, au fost o serie de litigii şi proceduri până când s-a putut lua decizia evacuării.

Într-o altă ordine de idei, ca orice alt val va trece şi acesta. A fost un moment bun pentru oamenii care nu aveau un motiv bun să-şi retragă sprijinul sau like-ul pentru preşedintele Iohannis să o facă. Aceiaşi oameni, la anul pe vremea asta vor fi contestatari vehemenţi, iar probabil în 2018 sau în perioada alegerilor vor fi uitat deja că au votat cu Klaus Iohannis. Categoric este o chestiune de opţiuni şi de alegeri pentru fiecare. Important este cum judecăm aceste alegeri. Tendinţa de a fi cu majoritatea este o slăbiciune comună, cel puţin la nivel de Facebook. Vezi Charile Hebdo, criza refugiaţilor, atentatul de la Paris, Colectiv, căsătoria între persoanele de acelaşi sex, „mi-am luat like-ul înapoi” şi va continua. Să nu fiu ipocritul şef, o parte din cele menţionate le-am susţinut sau le-am promovat, însă au fost alegeri după propriile valori şi considerente. Este uşor să cazi în capcana manipulării dacă nu te informezi măcar un pic înainte de a susţine sau a contesta ceva. Liderii şi formatorii de opinii nu deţin adevărul absolut şi nici media nu prezintă mereu realist sau echilibrat anumite evenimente.

Din povestea asta rămâne de văzut ce se va întâmpla când ANAF-ul va lua aceleaşi măsuri faţă de casa pe care preşedintele Klaus Iohannis a pierdut-o prin hotărâre judecătorească şi conform celor de la RISE Project încă ar încasa chirie.