Coşmarurile lui Crin Antonescu

Nu ştiu câte ore pe noapte şi câte ore pe zi mai doarme dl. Crin Antonescu, dar e cum nu se poate mai limpede că somnul ce i-a asigurat o comică notorietate e departe de a mai fi la fel de dulce precum odinioară.

Odihna prelungită a copreşedintelui USL e tot mai des întreruptă de visuri negre, iar sursa coşmarurilor sale e departe de a mai fi reprezentată de acţiunile şi bodogănelile săptămânale ale neastâmpăratului bunic de la Cotroceni, din ce în ce mai dezamăgit şi tot mai îngrijorat de slabul impact în opinia publică a construcţiei politice curat anticonstituţionale numită Mişcarea Populară pe care a urzit-o când altele trebuiau să-i fie misiunea şi priorităţile în conformitate cu Legea fundamentală. Numai că ce nu vede şi nu face Curtea Constituţională vede şi face electoratul care, aşa după cum arată sondajele de opinie, nu se lasă defel sedus de urzeala politică cu activişti de strânsură şi nume sonore, dar cam fără charisma domnului Traian Băsescu.

Preşedintele României şi preşedintele PNL ajung încet-încet să compătimească împreună, cauza comună  a tulburărilor şi supărărilor din viaţa lor personală şi politică purtând acelaşi nume: Victor Ponta. Atacurile d-lui Băsescu şi ale d-lui Antonescu la adresa premierului nu au deocamdată aceeaşi intensitate, dar temele pe care se exercită ele sunt cam aceleaşi. Cea mai recentă o reprezintă isprăvile de peste Ocean ale prim-ministrului. Isprăvi pe care dl. Băsescu le minimalizează, după o metodă binecunoscută, uzată, dovedind o redusă capacitate de regenerare ideatică şi verbală a sa şi a liotei de consilieri cărora numai la binele şi viitorul ţării nu le stă gândul, în vreme ce dl. Antonescu le critică acuzându-l pe tovarăşul său de muncă şi luptă antibăsistă de încălcarea atribuţiilor şi pătrunderi frauduloase în ograda preşedintelui. Aşa cum ar fi, de pildă, declaraţiile domnului Victor  Ponta referitoare la recunoaşterea independenţei Republicii Kosovo, lucru de care s-ar cuveni să se ocupe Traian Băsescu.

În realitate, nu fineţurile constituţionale şi nici viitorul fostei republici iugoslave îi dau dureri de cap şi îi provoacă insomnii d-lui Crin Antonescu. Ci sondajele de opinie care arată  că  e tot mai puţin agreat de electorat şi că şansele sale de câştig în prezidenţialele de anul viitor scad vertiginos. Şi asta în condiţiile în care, cel puţin la nivel de protocol,  dl. Antonescu mai e candidatul unic al USL, iar dinspre opoziţie nu se arată un competitor cu minime şanse de câştig.

Nu se ştie, nu ştim cine e, cine va fi ipoteticul Domn Altcineva, dar în coşmarurile liderului liberal acesta se insinuează a fi un bărbat de vreo patruzeci de ani care prin înfăţişare, dar nicidecum prin faptă, seamănă cu un fost ministru de Externe din perioada interbelică şi care, în reîncarnarea lui ratată din vremuri contemporane, nu s-a ilustrat decât printr-o insuficient elucidată implicare în sinuciderea procurorului Panait, printr-un doctorat plagiat şi lungi apariţii televizate la postul România tv.  Iar când acesta nu mai poate să îl mai încapă şi Antenele voiculesciene, cu jocul lor la două capete, sunt bune şi săritoare.

Degeaba încearcă  mai marele liberal să acumuleze puncte înfăţişându-se drept cruciat al luptei împotriva creşterii fiscalităţii, creştere la care se gândesc zi şi noapte liderii PSD. Deocamdată jocul cu uite cota-nu e cota, creşte cota ba nu creşte, se măresc impozitele, ba nici vorbă, rămân pe loc graţie vitejiei şi fermităţii de principii liberale nu i-au adus avantaje consistente domnului Antonescu. Care, preocupat fiind doar de ce se va întâmpla cu el şi cu candidatura sa de anul viitor, uită să convoace promisa analiză a performanţelor la guvernare a miniştrilor şi a altor demnitari liberali numiţi în fruntea bucatelor nu fiindcă ar fi avut minimele competenţe necesare, ci numai şi numai din capricii antonesciene.

Poate că în niciun alt domeniu nu s-a dovedit mai puţin inspirat în desemnări şi nominalizări mai marele PNL decât în cel al culturii, artei şi mass-media. Exemplele sunt la îndemână. Domnul Andrei Marga s-a făcut de râs la propriu în fruntea ICR, a făcut astfel încât din instituţia proeminentă şi de mare impact extern de odinioară să nu rămână decât o fantomă, iar după o perioadă de tăcere aud că îşi publică memoriile şi justificările pe banii revistei clujene de cultură Tribuna, adusă şi ea la faliment moral tot de un protejat liberal pe nume Mircea Arman.  La Televiziunea Română, Elwis Claudiu Săftoiu  comite programat sau doar din prostie ilegalitate după ilegalitate, încheie contracte dubioase, multe cu iz penal, şi pare a-şi pregătii odăjdiile negre cu care va săvârşi, dublat de senatorul cu trecut de securist şi de mare şantajist de presă pe nume Sorin Roşca Stănescu, slujba trecerii la cele veşnice a instituţiei  din Calea Dorobanţi. Care nici de loc de veci nu va avea parte căci din câte se aude vajnicul Elwis se pregăteşte să îl scoată deja la vânzare. În fine, la Ministerul Culturii se lăfăie nestingherit de nimeni, tot cu binecuvântare antonesciană, comicul vestit al micului ecran Daniel Constantin Barbu. Care în ianuarie nu ştia cum stă treaba cu Festivalul Enescu, care mai apoi, prin lipsa lui de acţiune şi de implicare, a pus în primejdie a XXIII a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru şi care habar nu are de dezastrul de imagine provocat de el şi de ministerul pe care e necalificat să îl conducă săptămânile trecute la Târgul de carte de la Frankfurt.

Dacă şi în viitor dl. Antonescu se  va dovedi la fel de inspirat în numiri şi la fel de încăpăţânat în a nu-şi recunoaşte greşelile şi a nu proceda la retrageri salvatoare, e cum nu se poate mai sigur că nu va dormi nicio noapte în vilele şi casele de protocol rezervate funcţiei prezidenţiale. Iar dacă dl. Călin Popescu Tăriceanu a fost înlăturat din fruntea PNL după o guvernare percepută a fi fost drept una de succes şi după ce în alegerile din 2008 formaţiunea sa politică a avut un surprinzător de bun scor electoral, soarta d-lui Crin Antonescu se va arăta încă şi mai crudă.

Aşa că nu faptele lui Victor Ponta ar trebui să îi dea coşmaruri lui Crin Antonescu, ci propria-i lucrare. Care numai motiv de mândrie nu e.