Cine este în ofsaid şi cui serveşte blatul Ponta - Băsescu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Preşedintele Traian Băsescu şi Victor Ponta, pe atunci lider al organizaţiei Tinerilor Sociali Democraţi, la Şcoala TSD, în Bucuresti, în septembrie 2006
Preşedintele Traian Băsescu şi Victor Ponta, pe atunci lider al organizaţiei Tinerilor Sociali Democraţi, la Şcoala TSD, în Bucuresti, în septembrie 2006

La două săptămâni de la debutul campaniei pentru europarlamentare, ştiţi vreo temă autentică discutată de euro-candidaţi? Aţi auzit altceva în afară de cine merge la închisoare, cine sare cu paraşuta, cine este cel mai corupt sau neconstituţional, cine este gonflabil sau cine este penibil?

Mă îndoiesc. Aş fi auzit şi eu, ba chiar n-aş fi fost pusă, ca telespectator, în situaţia de a o vedea pe Renate Weber într-un studio forţată să comenteze fotografiile de Facebook ale preşedintelui României sau seriozitatea comisiei Nana... la ani lumină de problematica europeană. Sunt sigură că aţi sesizat cât de jos a coborât calitatea discursului politic, cum preşedintele şi premierul înţeleg să ignore cu bună ştiinţă problemele de zi cu zi ale românilor şi chestiuni ce ţin de natura funcţiilor pe care le deţin.

Este obositor să fii martor al acestei supra-expuneri a celor doi: când te trezeşti şi deschizi televizorul, îl gaseşti pe Ponta împins in bărcuţă, la prânz prinzi comentariile despre pozele lui Băsescu cu PMP, seara se spurcă la diverse televiziuni...

Apreciez, totuşi, că PSD-iştii cu obraz mai subţire nu cad în ridicolul de a spune că USL trăieşte, ci că nutresc că se va reface... Aceasta este o faţă a monedei bătute în această campanie. A doua este aceea că PNL s-a urcat în braţele lui Traian Băsescu şi s-a împrietenit cu Udrea. Nici nu mă mai obosesc să spun zilnic faptul că Traian Băsescu este adversarul PNL şi va rămâne adversar.

Nici n-ar avea sens, pentru că mie mi se pare blat, dacă-mi permiteţi un termen fotbalistic, între Ponta şi Băsescu. Am senzaţia tot mai clară că sunt înţeleşi să folosească în doi europalamentarele, care ar fi trebuit să fie alegeri serioase, cu teme serioase, ca pretext pentru promovarea proprie sau a preferatului pentru prezidenţiale.

Inclusiv sesizarea la Curtea Constituţională a premierului este una dintre dovezile de blat, pentru că, şi aici sunt de acord cu Cătălin Predoiu, nu suntem în faţa unui conflict juridic de natură constituţională, motiv pentru care Băsescu va face şi mai abitir campanie pentru Elena Udrea, ceea ce se pare că încurajează, în mod ipocrit, Victor Ponta.

Implicarea preşedintelui României în campanie este neconstituţională, dar conflictul nu este de natură juridică între cele doua instituţii, este un conflict între preşedinte şi bunul-simţ şi etica profesională.

La rândul lui, preşedintele iese şi el cu atacuri la neconstitutionalitea unor gesturi politice ale premierului, referitoare la prerogativele în domeniul securităţii naţionale şi de politică externă, dar ezită să atace la CCR aceste acţiuni. În schimb, contestă nesemnarea unor decrete pentru decorarea fostei conduceri a ICR, un subiect voit slăbuţ, pentru că sunt proaspăte în mintea oamenilor scandalul cu svastica pe dorsala poneiului roz sau poeziile despre urină promovate la New York. Prin urmare, este blat sau nu? 

Mai mult, vorbeşte continuu Traian Băsescu despre un premier "profund corupt" fără a aduce dovezi clare sau să sesizeze instituţiile abilitate.

Din partea cealaltă, este neclar, iar, ce s-a întamplat la comisia Nana, ale cărei rezultate au fost lăsate în ofsaid de cercetarea Corpului de control al premierului, care a dus de fapt la sesizarea Parchetului.

Am promis că lăsăm justiţia în pace, dar nu-i chip: de la pactul de coabitare Ponta - Băsescu şi numirea procurorilor care conduc DNA şi Parchetul General, la Legea amnistiei şi a graţierii, la desfiinţarea instanţelor în ţară, proiect preluat de la Boc, la ameninţarea de către baronii PSD a unui judecător preşedinte al unui Birou Electoral Judeţean, la protejarea în Parlament a  acelora care ar trebui să se apere în instanţă, toate sunt imixtiuni conduse de la Palatul Victoria şi Cotroceni.

Da, nu a fost cea mai uşoară perioadă pentru PNL de la ruperea USL, dar mă tot gândesc că pe 24 mai, peste numai câteva zile, Partidul Naţional Liberal împlineşte 139 de ani şi este puternic şi înţeleg, la fel ca fiecare liberal din această ţară, că nu aveam altă variantă, uitându-ne în spate. Sloganul liberal din perioada interbelică, "prin noi înşine", se dovedeşte mai actual ca niciodată.

Articol preluat şi pe www.alinagorghiu.ro.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite