Capitalism cu apucături comuniste

Proprietatea este sfântă, se spunea în anii tranziţiei româneşti spre economia de piaţă liberă. Ani de zile, s-a dus o campanie pentru revizuirea Constituţiei în acest sens şi, în cele din urmă, victoria a fost obţinută.

Legea fundamentală a fost modificată trecându-se de la formula, statul ocroteşte proprietatea privată, la anunţul conform căruia statul garantează proprietatea privată. A fost un pas important înainte, aşa cum a fost şi recunoaşterea statutului de economie funcţională de piaţă pentru România.

Cum funcţionează astăzi garantarea proprietăţii în Uniunea Europeană? Iată cum. Un individ reuşeşte să strângă o sumă oarecare, peste 100.000 de euro. Este mult, dar nu cine ştie ce. Un mic întrepinzător sau un angajat într-o slujbă calificată  face aceşti bani în mod obişnuit. E de bun simţ ca într-o economie dezvoltată să nu nu stai cu banii la saltea, ci să-i depui într-o bancă. Normal, banca se angajează să-ţi plătească o dobândă pentru depozitul constituit. Doar aşa funcţionează capitalismul, nu-i aşa?

Banca, la rândul ei, fără să-şi întrebe clienţii, cum este şi normal, plasează banii pentru a lua la rândul ei dobânzi. Unde este mai sigur să faci plasamente? În titluri de stat, evident. Scrie la manual. Numai că, se întâmplă ca statul respectiv să devină cam falimentar.  Ce urmează? Se adună restul partenerilor din UE să dea o mână de ajutor. Mâna de ajutor înseamnă un împrumut de miliarde, o serie de măsuri drastice de austeritate şi, eventual, o tăiere de datorii. Ca în cazul Greciei. Numai că băncile creditoare se trezesc peste noapte că titlurile pe care le aveau nu mai valorează nimic şi că, în schimb, s-au pomenit cu o gaură masivă în contabilitate. Conform normelor bancare, trebuie să declare pierderile şi să anunţe că au mari necazuri financiare. drept care, se adună aceeleaşi personaje de la UE şi decid ca banii dispăruţi să fie recuperaţi din depozitele cetăţenilor la respectiva bancă. Un fleac. Sfânta proprietate nu mai e chiar aşa de sfântă.

Bietul deponent care a crezut toate bazaconiile se trezeşte subit că este, de fapt, considerat investitor în banca sa, deci trebuie să achite nota de plată. Omul nu a vrut să fie investitor, pentru că, dacă ar fi dorit acest lucru, ar fi cumpărat acţiuni ale băncii. Nu, cetăţeanul a dorit să-şi ţină banii într-un depozit. Dar, iată-l făcut coleg cu patronii, pe care nu i-a văzut în viaţa lui şi nici nu-i ştie cum îi cheamă. Acum e şi el bancher. Are ştaif, poate să-şi aprindă un trabuc, este în marea finanţă. Ce mai contează că economiile lui pe care şi-a bazat viaţa şi afacerea s-au dus ca şi cum nu ar fi existat? Aşa este când faci afaceri, pierzi, câştigi, spectacolul merge înainte.

Dar nu vă supăraţi, dacă l-aţi făcut pe om investitor, nu ar trebui să participe la decizii? Sau să fie informat, doar este vorba şi de banii lui? Sau să participe la profituri, dacă banca merge bine? Astea sunt legile capitalismului, nu-i aşa?

Sfânta proprietate nu mai e chiar aşa de sfântă.

Iată că nu-i aşa. Nişte tipi de la UE, de la Euro Grup sau cine ştie de unde, stabilesc dintr-o dată noi reguli ale jocului şi răstoarnă capitalismul pe dos. De acum înainte, proprietatea devine cu adevărat un moft şi nu pentru că a zis-o, la un moment dat, Ion Iliescu.

Schema este simplă. Sistemul financiar a dat o mare ţeapă. Statele s-au îndatorat enorm şi nu au mai putut să plătească, băncile au acuzat pierderile şi deponenţii au devenit buni de plată. În consecinţă, averile unor oameni au fost pur şi simplu confiscate.

Noi, cei din Est, am mai văzut filmul ăsta la instaurarea comunismului. Regimul de democraţie populară a confiscat cam tot ceea ce se putea confisca, restul a naţionalizat. Justificările erau uşor diferite, dar şi atunci propaganda folosea formule pentru liniştirea spiritelor: cică era vorba despre combaterea speculei sau a despre întoarcerea la populaţie a averilor exploatatorilor.

Nu spuneţi că au luat banii şmecherilor care au fugit în paradisurile fiscale. Banii ruşilor veniţi să petreacă în zonele calde. Da, este vorba şi despre aşa ceva. Dar metoda, odată probată în Cipru, a devenit mod de lucru şi comuniştii spuneau că au confiscat averea chiaburilor pentru că odioşii duşmani de clasă doseau recolta în loc să o predea la stat.

Slogane se găsesc pentru orice împrejurare, nu asta e problema. Dar capitalismul care te face cu forţa investitor şi îţi ia banii din bancă este diliu.