Brătianu acuzat de „nepotism”

Văd în presă tot felul de critici la adresa faptului că există întotdeauna relaţii între cei aflaţi la putere şi că fiii de politicieni ajung la rândul lor politicieni deci... nepotism.

Subiectul are o legătură indirectă cu subiectele pe care le abordez în mod normal.
În toate statele lumii cei care au acces la putere fac parte dintr-o reţea de oameni. Într-un fel sau altul există conexiuni directe sau indirecte la nivel personal între aceştia.

Am văzut critici foarte multe legate de promovarea celor apropiaţi şi a faptului că mulţi îşi aduc în faţă nepoţii, fiii sau alte rude. Să nu uităm, însă, că aceste relaţii se stabilesc uneori şi pentru simplul motiv că ei se învârt în acelaşi cerc. Dacă noi lucrăm într-o fabrică şansele să avem prieteni acolo şi să realizăm relaţii sunt cele mai mari cu persoane din acel mediu. Cu cine să se înrudească un politician din moment ce el petrece tot timpul cu persoane care fac politică? De fapt este vorba de consecinţe ale activităţii curente.

Apoi mai este vorba şi de încredere- o persoană care ajunge la putere are nevoie de oameni de încredere în jurul său deoarece de obicei cei de sub consideră că merită mai mult şi singura modalitate de a obţine este de a lua locul şefului. Astfel se consideră că relaţiile personale conferă mai multă încredere.

Revenind la nepotism să ştiţi că politica este peste tot o tradiţie şi o afacere de familie. Un politician îşi educă copilul pentru a deveni politician şi acesta din urmă ajunge în cele din urmă să ocupe un loc pe scena politică. Este normal ca şansele cele mai mari de a deveni un politician de vârf  să le deţină cei care sunt educaţi în acest sens şi care au exemple chiar în familie.

Îmi şi imaginez acum atacuri la adresa lui Brătianu(care din ei?- oricare)că şi-a promovat rudele în politică. Titlul mare pagina de ziar: Brătianu Acuzat de Nepotism.

Şi iată că acest nepotism care de fapt înseamnă politician educat în acest sens a dus la formarea României Mari. Cine am vrea să conducă politic România: oameni care tradiţional fac politică sau să scoatem tot timpul oameni noi care nu au experienţă şi ajutor în spate şi fac aceleaşi greşeli ca înaintaşii lor?

Atâta timp cât nepotismul politic duce la performanţă el poate fi considera un lucru bun.
Este rău atunci când persoanele sunt eliminate din sistem nu pe criteriul de performanţă ci pe cel de rudenie. Da, în acest caz nepotismul poate fi o problemă dar cazurile nu ar trebui generalizate.

În America există câteva familii care au acces permanent la putere (Bush, Kennedy,...) şi în mod constant. De ce? Pentru că ai lor copii sau nepoţi sunt educaţi de mici să ştie să aibe acces la putere şi să se comporte ca un politician.

De exemplu eu cred că în partidele actuale din România, dacă cu adevărat stai şi munceşti de jos în sus şi eşti cu adevărat performant poţi avea acces la puterea politică. Cunosc câteva astfel de cazuri şi în consecinţă oricine poate performa în politică. Problema este că în lipsa unor conexiuni dar şi a unei educaţii este puţin mai greu pentru că trebuie să înveţi pe propria piele.

Problema este că mulţi dintre cei fără de experienţă se lasă repede decepţionaţi şi abandonează drumul.

Cei care au în spate părinţi  politicieni pot primi sfaturi, inclusiv cele legate de faptul că oamenii întotdeauna te vor dezamăgi sau că obstacole vor apărea tot timpul dar că ceea ce contează este PERSEVERENŢA.

Ceea ce a lipsit în ultimii 20 de ani a fost lipsa unei educaţii politice. „Revoluţia" din 1989 a aruncat în faţă oameni fără minimă experienţă politică democratică. Ei veneau dintr-un sistem centralizat. Criza de după a fost una normală şi nici nu se putea altfel. Însă acum lucrurile se schimbă deoarece văd  în jurul meu tineri, inclusiv politicieni, care au fost crescuţi în democraţie şi care ştiu să se descurce mult mai bine. Acei politicieni care au ieşit de după 1989 dar care au făcut şcoala la Moscova şi-au trimis copiii să se educe în America, Anglia sau Franţa. Schimbarea s-a produs în mod natural deoarece aceşti tineri au crescut diferit faţă de părinţii lor şi consider că pot fi mai buni.

Probabil că mă vor contrazice mulţi inclusiv din cei care uzual citesc articolele mele, dar eu încerc să fiu cât mai sincer. Nu sunt specialist şi nici nu am afirmat acest lucru, iar în articole prezint propriul meu punct de vedere care este parte dintr-o diversitate de puncte de vedere. Educaţia politică în familie este foarte importantă deoarece aceasta duce până la urmă la performanţă.