În dosarul Tel Drum apărut ieri, Liviu Dragnea nu este oricine.

Suspectul Liviu Nicolae Dragnea, preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, a iniţiat un grup infracţional organizat care acţionează şi în prezent şi din care au făcut şi fac parte funcţionari ai instituţiilor din administraţia publică şi persoane din mediul de afaceri. Grupul iniţiat în anul 2001 are ca principal scop obţinerea, în mod fraudulos, a unor sume importante din contractele finanţate din fonduri publice (naţionale şi europene), prin comiterea unor infracţiuni de abuz în serviciu, de fraudare a fondurilor europene, de evaziune fiscală, spălarea banilor şi folosirea de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii“ (din Comunicatul DNA).

Pentru Dragnea este al treilea dosar penal, în primul condamnat definitiv, în al doilea trimis în judecată şi acum urmărit penal pentru constituirea unui grup infracţional organizat.

Dincolo de faptul că Liviu Dragnea a ajuns „ciumatul“ Europei, că trage şi România după el, trebuie să descifrăm solidaritatea extraordinară de care se bucură în rândul şefilor PSD.

De la început, ideea programului de guvernare şi guvernarea ulterioară au fost dominate de „spiritul“ Tel Drum. Având o experienţă vastă în devalizarea judeţului Teleorman, în ascunderea urmelor care ar fi dus la el, Dragnea şi acoliţii şi-au propus să transforme experimentul Tel Drum de la nivel judeţean la nivel naţional. Adică să transforme guvernarea într-un Tel Drum mai mare. În care să-şi exercite în voie abilităţile câştigate în fraudarea bugetelor locale şi centrale.

Acest lucru era posibil dacă există un singur creier al operaţiunii, Liviu Dragnea, şi dacă acesta îşi alegea colaboratori „legaţi“ de el prin afaceri ilegale anterioare. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Spune comunicatul DNA că grupul infracţional organizat condus de Liviu Dragnea funcţionează şi în prezent. Aşa este. Dar la nivelul întregii ţări, prin actuala guvernare.

Populaţia urma să fie cumpărată de ministrul Muncii, Olguta Vasilescu, cu fel de fel de promisiuni, care într-un final au ajuns la salariile nete „nu scad“. Dar inflaţia şi preţurile, cursul de schimb au luat-o razna, aşa că nivelul de trai scade sigur.

Liviu Dragnea îşi pune speranţa în schimbarea legilor justiţiei. O dovadă că l-a părăsit luciditatea. Nici o astfel de schimbare nu-l poate absolvi de infracţiunile expuse în dosarul Tel Drum. Populaţia, presa liberă, magistraţii, UE, America nu vor permite o schimbare a legilor justiţiei care să scape infractorii de pedepse.

Unde a greşit Liviu Dragnea?

Când a crezut că poate amăgi toată populaţia României cu mita salarială, nici aceasta realizată pentru că nu sunt bani la buget.

Când a crezut că politicul, prin parlament, comisii parlamentare, poate încăleca justiţia.

Când a crezut că în ţara sa şi cu partidul său la putere poate face ce vrea, fără a da socoteală cuiva de faptele sale, penale sau nepenale.

Când nu a anticipat determinarea românilor de a-şi apăra statul de drept, în stradă dacă este nevoie.

Concluzie

Ultima implicare a lui Liviu Dragnea în cel de al treilea dosar ar trebui să spulbere speranţa actualilor guvernanţi că pot să fure fără a fi sancţionaţi. Apărarea lamentabilă a lui Liviu Dragnea precum şi solidaritatea mărimilor PSD în jurul său demonstrează că oamenii aceştia nu înţeleg în ce lume trăiesc. Sunt autişti politici.

Dacă mai există o parte lucidă în PSD, şi dacă nu va prelua iniţiativa în conducerea PSD, acest partid are o singură perspectivă: cimitirul partidelor politice.