Nu intru în prea multe detalii juridice, au făcut-o şi o fac specialiştii. Voi puncta doar cadrul general în care este aşteptată decizia CCR.

Deşi consultativ, raportul secţiei de procurori a CSM spune clar: ministrul justiţiei bate câmpii. Nu există niciun motiv pentru revocarea şefei DNA, altul decât răzbunarea câtorva oameni politici, şefi ai dlui Toader, pentru că au fost aduşi în situaţia să răspundă pentru faptele lor penale. Dar sutele, poate miile de infractori care fac, sau au făcut puşcărie şi datorită activităţii DNA, aceştia nu se pun la socoteală?

Consilierii specialişti  de la administraţia prezidenţială spun acelaşi lucru: nu există niciun conflict juridic între preşedinţie şi guvern, preşedintele şi-a exercitat una din atribuţiile prevăzute de lege.

Susţinerea dlui Toader, preşedintele „nu are abilitarea legală şi nici competenţele funcţionale de evaluare a activităţii profesionale şi manageriale desfăşurate de procurorul şef al DNA“, este penibilă şi ridicolă. Nu preşedintele singur face această evaluare, ci o comisie întreagă de experţi prezidenţiali, unii mai buni în meseria de jurist decât ministrul Toader. Să nu ştie ministrul Toader această informaţie  elementară? Dar secţia de procurori a CSM, tot din incompetenţi este alcătuită? Mai nou, dl ministru spune că şi experţii GRECO sunt afoni. Toată lumea juridică este nepregătită, doar domnia sa cunoaşte drept constituţional.

Iată articolul din Legea 303/2004 care reglementează revocarea şefilor de parchete:

Art. 54 (4) Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunării generale sau, după caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevăzute la art. 51 alin. (2) care se aplică în mod corespunzător.

Preşedintele face această revocare, pur şi simplu, când consideră necesar acest lucru. Nu trebuie să ceară voie cuiva să-şi exercite atribuţiile constituţionale.  Sau să asculte indicaţiile cuiva, cu atât mai puţin ale unui ministru politic.

Jurisprudenţa CCR ne spune că apare un astfel de conflict atunci când: preşedintele nu-şi exercită una dintre atribuţiile prevăzute în Constituţie, sau le îndeplineşte cu încălcarea Constituţiei şi legilor în vigoare. Este cazul acum? În mod evident, nu. Legea 303 nu prevede nicio condiţionare a deciziei preşedintelui. Legea 303/2004 spune clar că preşedintele revocă şefii anumitor parchete la propunerea ministrului justiţiei şi cu avizul (consultativ) al CSM. Atât şi nimic mai mult.

În cazul în care CCR va da curs sesizării ministrului Toader, în ciuda tuturor evidenţelor juridice ilustrate de specialişti mai buni decât ministrul Toader, îşi va da cu firma în cap. Şi aşa mai are câteva „bube” la activ, în care instanţe de contencios desfiinţează decizii administrative ale CCR, în ciuda susţinerii CCR că nicio instanţă de judecată din România nu are dreptul să judece CCR. Nici măcar pentru acte administrative emise cu încălcarea legilor şi Constituţiei. Adică, am pus lupii paznici la stână!

Cea mai mare necunoscută va fi reacţia publicului. După ce atâţia experţi de calibru înalt, de la CSM, de la Administraţia Prezidenţială,  preşedintele României, spun că nu există temei pentru o astfel de sesizare, publicul are tot dreptul să se revolte la faptul evident al subordonării politice a CCR, în cazul acceptării sesizării. Că doar nu sunt cei 9 judecători de la CCR mai „specialişti” decât majoritatea experţilor din această ţară.

Cum dna Kovesi şi DNA răspund interesului public de eradicare a corupţiei endemice din România, sprijinul pentru dna Kovesi este foarte important în rândul cetăţenilor. Cum va reacţiona populaţia la o eventuală admitere a sesizării dlui Toader, este greu de precizat la acest moment.

În concluzie, soluţia aşteptată de către specialişti şi populaţie la şedinţa de azi a CCR privind sesizare dlui Toader este „sesizare inadmisibilă”. Dacă va fi altă soluţie, CCR va demonstra că este deplin subordonată politic şi face front comun cu infractorii de rang înalt în încercarea acestora de a scăpa de justiţie.