În sfâşit, după doi ani, premierul Ponta rosti şi un adevăr: „Nu avem liberali, nu avem stângă, nu avem dreaptă“

De data aceasta nu poate fi combătut. Liberalismul se poartă doar la butonieră. Stolojan şi Stoica, promotorii ideii polului de dreapta pe platformă liberală se contopiră în cere din urmă cu pediştii într-o formulă programatică nelimpede, de compromis.

Greu să promovezi liberalismul autentic în tovărăşie cu oameni odinioară tributari fesenismului. Cât despre cei ce acum au uzurpat prin fraudă ideologică emblema liberală şi au închinat-o trup şi suflet lui Ponta et.comp. într-o formulă neo-socialistă, ce să mai vorbim? La ce te poţi aştepta din partea unor actori politici care au preluat din zestrea liberală doar tentaţia puterii şi goana după bani, în dispreţul oricăror principii¬?

Dar premierul Ponta are dreptate şi pe fond. Nu avem în realitate niciun fel de politică doctrinară, fie ea de stânga, fie de dreapta. Nu s-a ţinut de cuvântul dat îndată după preluarea puterii de a îmbrăţişa un socialism de tip laburist. Social-democraţia autentică, indiferent de formă, marşează pe strategia dezvoltării economice ca ţintă şi garaţie a satisfacerii nevoilor sociale, ceea ce implică, în procesul primilor paşi ai exerciţiului politic, posibile constrângeri şi costuri, cu deosebire într-o societate bulversată de comunism. Constrângeri şi costuri care pot pune în cauză puterea. Ei bine, aşa ceva nu s-a putut, nu se poate, indiferent ce s-ar întâmpla. Aşa se face că avem acum o politică sui generis, închinată exclusiv menţinerii cu orice preţ la putere.

La rândul lor, forţele care invocă o orientare de dreapta, pe lângă slăbiciunea de a se afla în opoziţie, îşi irosesc energiile în lupte fracţioniste, în loc să-şi dea mâna într-un front comun în faţa puterii USL-iste. Condiţii în care nu poate fi vorba de elaborarea unei strategii unitare, credibile, de dreapta. Călin Popescu Tăriceanu care face slalom nemarcat printre rândurile dreptei, pomenise la un moment dat de nevoia refacerii economiei româneşti. L-a auzit cineva? O fi uitat-o şi el?

Înseamnă oare că plutim în derivă în voia vânturilor? Sigur că nu. Dl. Ponta spune adevărul numai pe jumătate. Spune numai ce nu avem, acoperind cu tăcerea ceea ce avem, adică o zestre politică uriaşă, dobândită în puterea unui pricipiu în faţa căruia nu rezistă stânga, nu rezistă dreapta sau altceva şi anume, populismul. Este reţeta sigură, infailibilă, garantată, a succesului politic în societatea românească postdecembristă. Reţetă în care premierul şi colaboratorii, bine şcoliţi de antemergători, se exercită de toată minunea cu specială aplecare în campaniile electorale. Deja a început sarabanda în perspectiva alegerilor europarlamentare şi sigur va continua cu campania prezidenţială. Ce valori morale, ce stat de drept, ce justiţie, când adeziunea populară poate fi capacitată prin facilităţi a căror costuri nu-i musai să fie aşezate pe umerii actualei generaţii. Ce-i dacă ne împrumutăm în draci pentru a putea da în stânga şi dreapta? N-au decât să plătească urmaşii!

Bag de seamă că în puterea populismului, Victor Ponta ţine politica românească în degetul cel mic. S-a străduit ‒ a şi crezut că poate – să se impună cu ea forurilor democratice occidentale. Când a observat că până şi presupuşii aliaţi socialişti îl trag de mânecă, pare să-şi îndrepte privirea spre alte zări, spre zări nord/sud răsăritene, unde nu contează cum, prin ce mijloace a dobândit şi deţine puterea, câtă vreme ar fi dispus să-şi reorienteze ţara spre zona lor de influenţă. S-ar putea să fie doar un sentiment de teamă care pluteşte peste suflete, mult mai mult însă pentru cei care au intuit câtă lipsă de scrupule, câtă persiflare poate justifica în anumite minţi, menţinerea puterii.

În aceste condiţii evident, nu avem nevoie de democraţie reală, de instituţiile ei autentice, de principii şi doctrine, de stângă şi dreaptă. Iar dl. Ponta pare să jubileze că nu le avem.