
În România se instalează un vid de putere
0Pentru observatorii atenţi ai scenei politice a devenit clar că în România se instalează un vid de putere. Până nu de mult aveam o coaliţie de guvernare stabilă care adopta decizii, bune, proaste, dar măcar România era guvernată. În prezent asistăm la o multiplicare a polilor de putere cu efect negativ asupra adoptării deciziilor.
“Checks and balances” este premisa corectă a democraţiei, cu condiţia ca decizia să fie adoptată într-un timp rezonabil, nu să fie amânată sine die.
Totul a început de la demisia lui Victor Ponta din funcţia de preşedinte al PSD, demisie anunţată pe facebook.
Încercarea de a o impune pe Rovana Plumb la conducerea PSD a eşuat, aşa încât, pe lângă polul guvernamental a apărut un alt pol de putere, PSD condus de Liviu Dragnea. Care a chemat guvernul la ordine în problema rectificării bugetare şi, recent, s-a declarat de acord cu rediscutarea Codului Fiscal.
Cu toate că în declaraţii de susţinere şi “dragoste” pentru Victor Ponta se întrec de dimineaţa până seara, PSD-istii nu mai au incredere in Victor Ponta, care nu i-a salvat din mâna justitiei.
Al treilea pol de putere îl reprezintă generalul Oprea, cu UNPR, membru esenţial al coaliţiei de guvernare.
În câteva rânduri, generalul Oprea a ieşit din “frontul” unit al coaliţiei. La votul privind Strategia Naţională de Apărare, la numirea lui MRU la SIE, la OUG privind salariile celor 48 de demnitari, la chemarea la discuţii a partidelor pentru rediscutarea Codului Fiscal.
Spre deosebire de Victor Ponta, care este la cuţite cu preşedintele Iohannis, Gabriel Oprea este în “tandreţuri” (politice, desigur) cu preşedintele, totul în numele interesului naţional.
Al patrulea pol de putere este preşedinţia, susţinută în problema Codului Fiscal de BNR, Consiliul Fiscal, FMI, BM, UE, BCE, specialişti români şi străini.
Iohannis a întors Codul Fiscal la parlament, iar guvernatorul BNR, Mugur Isărescu nu scapă nici o ocazie de a explica ce soartă rea ne aşteaptă dacă se aplică mix-ul de politici economice propus de guvern, respectiv pierderea macrostabilitatii economice atât de greu câştigată.
Urmează discuţii crâncene pe Codul Fiscal şi alte probleme (legea salarizării în “sus” a bugetarilor), fără să se întrevadă vreun acord în aceste decizii decisive pentru soarta României.
Anul electoral început complică şi mai mult problemele, fiecare parte încercând să puncteze electoral, să-şi încordeze muşchii fără a ceda, pentru a arăta electoratului ce viteji sunt ei.
Pentru România este un scenariu cât se poate de prost, pentru că înseamnă instabilitate şi impredictibilitate politică. Motiv pentru investitori să se întrebe de 10 ori ce se întâmplă în România, înainte de a-şi aduce investiţiile la noi.
În acelaşi timp, probleme importante, precum absorbţia fondurilor europene, au trecut în plan secund. Guvernul nu mai spune nimic de stadiul de absorbţie, ceea ce înseamnă că de luni bune a rămas încremenit la 55%, iar România pierde miliarde de euro necesare ca aerul pentru dezvoltarea ţării.
Un alt subiect băgat sub preş de guvernanţi, la fel de important, îl reprezintă investiţiile bugetare. Recenta tăiere a unui miliard de lei de la Transporturi demonstrează că nimic bun nu se întâmplă pe frontul infrastructurii precare din România.
Toate aceste fapte şi complicaţii politice trebuie să ducă la o concluzie politică importantă în schimbarea actualei conduceri a ţării.
Să stăm blocaţi cu 4 poli de putere, care nu se înţeleg între ei, în detrimentul societăţii şi a viitorului ţării este inadmisibil.
Cea mai bună soluţie este demisia guvernului Ponta pentru a se coagula o altă majoritate parlamentară sau, pentru a căpăta legitimitate actuala majoritate, dar cu un guvern şi premier respectat şi ascultat de coaliţia de guvernare.
Conducerea unei ţări nu este o joacă de copii, în care doi tinerei, Ponta şi Teodorovici, să aibă aroganţa că ei sunt cei mai buni la economie şi finanţe şi nu trebuie să ţină cont de opiniile unor instituţii şi specialişti de prima mână, interne si externe. Şi să considere că respectarea deficitelor bugetare, asumată de România, este facultativă.
Interesul naţional, atât de invocat de Gabriel Oprea, impune schimbarea guvernului, cel puţin, până când daunele aduse de actualul vid de putere nu va afecta grav, poate ireparabil, interesele României şi ale poporului român.
Victor Ponta este acum o păpuşă manevrată din spate de Dragnea, Oprea, Iohannis, instituţiile financiare româneşti şi străine. Îşi dă seama ce rol mai joacă? Acceptă, de dragul puterii, să fie păpuşa altora? Răspunsul în curând.
Să sperăm că mai există suficientă înţelepciune în actuala clasă politică pentru a vedea aceste adevăruri evidente.